Opinii: Dezbinarea noastră cea de toate zilele..

Iată cum, după revoluţia care – se zice – ne-a adus libertate, drepturi şi democraţie cu ghiotura şi tot pe atît de nefolositoare, am înregistrat o imensă înfrîgere: ne-am pierdut pe noi înşine, ca oameni, cetăţeni şi români. Vine ziua Ma-rii Uniri, acest praznic sfînt al nostru, la temelia căruia înaintaşii au aşezat, cu generozitate, luptă şi jertfă, sînge şi credinţă. Din păcate, acest 1 Decembrie ne află, nu cu pîinea noastră cea de toate zilele pe masă şi cu inimile curate, uniţi în idealuri şi speranţe. În locul lor am pus Dezbinarea noastră cea de toate zilele. Nu ştiu ce blestem a căzut asupra noastră, cine şi ce a tulburat şi răvăşit, în aşa măsură, crezul şi idealurile noastre, încît nu mai ştim ce vrem de la noi şi de la alţii, încotro mergem şi de ce, dacă ne dorim sau nu şi un viitor. Ne aflăm într-un jalnic război româno-român, ce se înteţeşte clipă de clipă şi se poartă între noi, conducători şi popor, între jurişti şi politicieni, între economişti şi pălmaşi şomeri, între părinţi şi copii, între frate şi soră, între tineri şi bătrîni, între noi toţi! Ne înjurăm, ne pîrîm, ne spurcăm cum ne vine la gură în presa de toate felurile, în conferinţe şi adunări, pe stradă sau în instituţiile publice, oriunde se află mai mult de trei români. Şi asta de sus de tot şi pînă jos, la ultimul ce-tăţean. . .

Preşedintele ţării e în război meschin şi murdar, pe faţă sau în taină, cu ţara şi cu poporul! Recent, 7,4 milioane de români nu l-au vrut, au votat împotriva lui. L-a salvat Curtea Sa Privată, care a răstignit o ţară, o democraţie şi un popor pentru un dictator, gură mare şi minte pleşuvă. Dar preşedintele se ceartă zilnic şi în public cu premierul şi cu Guvernul, cu Parlamentul, cu Opoziţia şi cu Puterea. Numai el e drept, demn, cinstit, el, cel mai păcătos dintre noi toţi. Iar în jurul lui – doar sminteală, corupţie, minciună şi mizerie, toate sub Înaltul său Patronaj!! Preşedintele are cîţiva susţinători care-i cîntă în strună cu lăcomie şi supunere, alţii, din rîndul magistraţilor şi procurorilor, puşi de el să-i măture drumul de praf cînd vine spre Palat. Şi mai are grupul de gospodărie comunală, cum era pe timpuri, al UE şi SUA, al NATO şi FMI, care ţin, după datină, o vreme, cu servitorii de la picioarele lor.

Instituţiile statului se sfădesc între ele, se arată cu degetul, se acuză şi fiecare vrea putere mai multă şi bani mai mulţi. CSM vrea să fie peste Ministerul Justiţiei, iar DNA-ul deasupra tuturor şi la uşa preşedintelui, non-stop. Partidele stau la pîndă, se ciomăgesc verbal şi penal, pe la colţuri, ca borfaşii. Nu se confruntă în idei, principii, obiective, ci în denigrări şi trădări şi jaf. Poporul ce face ? E dezbinat şi el, o mare par-te nu mai vrea ce a fost, nu-i vrea pe cei ce au îngenunchiat ţara la Înaltele Porţi de azi. Şi se închină la altarele lor! În sfîrşit, intelectualii sînt mulţi, dar conştiinţe naţionale sînt puţine. Intelectualii sînt dezbinaţi şi duşmani, iar cele cîteva conştiinţe s-au retras îngrozite, căci nu e timpul celor ce gîndesc şi îşi iubesc Ţara. Mai sînt şi cîţiva sabotori, care vor parlamente la Dăbîca, la Cirorgîrla sau Afumaţi, cu alte cuvinte, risipirea ţării. Căci românii sînt de mult risipiţi în lume.

Ţara vine, în aceste condiţii, la praznicul Unirii, jefuită de cei dinlăuntrul ei şi dinafară ei. Vine nu ca să prăznuiască acest ceas de cumpănă al istoriei, nu ca să aducă un prinos de mulţumire înaintaşilor ce au împlinit existenţa ei, ci să-şi plîngă fiii. Şi sie-şi de milă. Căci naţiunea nu pune pe masa sărbătorii pîinea noastră cea de toate zilele, ci trufaşa dezbinare.
Iartă-i, Doamne pe fiii tăi, că nu ştiu cine sînt, în slujba cui şi ce vor.

Viorel Cacoveanu