Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun

•  Ierusalim şi Nazareth, două oraşe sfinte din Israel, sînt la originea acestei sărbători creştine.

Ierusalimul este unul din cele mai magice locuri din lume pentru sărbătorirea Crăciunului. Locul Patimilor lui Iisus, Ierusalimul atrage în fiecare an milioane de pelerini din lumea creştină. La intrarea în Ierusalimul vechi, în cartierul musulman, la Poarta Leilor, începe Drumul Crucii. La fel ca Iisus acum 2000 de ani, pelerinii creştini pot să meargă pe urmele lui pe acest celebru drum, pe care sînt clar marcate 14 locuri de oprire, care-i permit turistului sau pelerinului să retrăiască istoria milenară. Drumul Crucii se încheie la Biserica Sfîntului Mormînt, considerată drept locul unde a fost crucificat Iisus.

Sînt multe locuri de pelerinaj în acest oraş sau în apropierea lui, ca de exemplu Poarta Damascului, Catedrala Adormirea Maicii Domnului, Muntele Sion, Muntele Măslinilor.

Nazareth, leagănul creştinismului, este, potrivit tradiţiei, locul miracolului Bunei Vestiri aduse de Arhanghelul Gavriil, Fecioarei Maria, şi al copilăriei lui Iisus Hristos.

Aceste locuri sfinte se împodobesc şi ele de Crăciun în aşteptarea vizitatorilor şi pelerinilor, păstrînd o atmosferă sfîntă şi solemnă.

• • •

•  În Finlanda, brazii sînt împodobiţi în dimineaţa de ajun. În dimineaţa de ajun se pun în curte un snop de grîne şi diferite seminţe, pentru a fi mîncate de păsări. E semn de recolte bogate şi unii ţărani finlandezi nici nu se aşează la masa de Crăciun pînă cînd nu sînt siguri că păsările au mîncat.

După-amiaza, finlandezii se duc la saună şi apoi întreaga familie se adună în jurul mesei şi aşteaptă vizita lui Moş Crăciun. Cina festivă este compusă, de obicei, din cod fiert, bine condimentat, cu sos şi garnitură de cartofi natur, friptură de porc, de pui, legume fierte, prăjituri şi fructe. După masă, toată lumea merge la mormintele rudelor.

Potrivit tradiţiei finlandeze, Sfîntul Toma este cel care aduce Crăciunul, la 21 decembrie, cînd se organizează şi un tîrg cu numele acestuia, iar Sfîntul Knut încheie perioada sărbătorilor de iarnă, la 13 ianuarie. Tîrgurile de Sfîntul Toma oferă decoraţiuni făcute manual şi specialităţi culinare.

Un eveniment important al lunii decembrie este sărbătorirea Sfintei Lucia (Sankta Lucia), în ziua de 13. Această sărbătoare vine dintr-o tradiţie populară suedeză, introdusă în Finlanda în 1950. Este vorba de alegerea, dintre fetele tinere, a celei care va fi “Lucia naţională”. Pînă la sfîrşitul lunii decembrie, ea vizitează spitalele, şcolile şi asistă la diverse sărbători, purtînd un mesaj de lumină, speranţă şi caritate.

Moş Crăciun (sau Joulupukki în finlandeză) nu este altcineva decît acel bărbat îmbrăcat în roşu care locuia la început în Munţii în Korvatunturi, în nordul Laponiei, şi care vine pe o sanie trasă de reni. În 1985, s-a construit în apropiere de Rovaniemi, pe Cercul polar, orăşelul lui Moş Crăciun. Astăzi aşezarea include Oficiul Poştal al lui Moş Crăciun, unde acesta primeşte corespondenţa sosită din întreaga lume, Biroul lui Moş Crăciun, unde sînt citite scrisorile, după ce au fost triate de spiriduşi, iar în apropiere se află Parcul lui Moş Crăciun. În Casa lui Moş Crăciun se află un magazin cu suveniruri “made in Laponia” şi un restaurant cu mîncăruri tradiţionale.

• • •

•  În Marea Britanie, la începutul lui decembrie, englezii trimit felicitări membrilor familiei şi îşi decorează casa şi grădina în roşu şi verde, mai ales cu plante perene (evergreen) care rămîn verzi tot timpul anului (iederă,vîsc, laur).

De la englezi vine obiceiul trimiterii de felicitări, acesta fiind iniţiat de către Sir Henry Cole, care, în 1843, i-a cerut pictorului J.C.Horsley să deseneze o felicitare, care apoi au fost imprimate în alb şi negru şi colorate de mînă. S-au vîndut atunci 1.000 de copii în Londra. Un artist englez, William Egley, a produs o felicitare populară în 1849.

În ajunul Crăciunului, copiii cîntă celebrele “Christmas carols” pe stradă şi primesc în schimb mici cadouri sau bomboane. Înainte de a merge la culcare, copiii lasă, lîngă şemineu, un mic platou cu mîncare pentru Moş Crăciun, astfel încît acesta să-şi poată reface forţele în timpul lungii sale călătorii. Dimineaţa, aceştia îşi pot deschide cadourile strecurate în şosete, agăţate lîngă şemineu sau la picioarele patului.

În Marea Britanie, nu există Crăciun fără tradiţionalul curcan cu castane şi faimosul pudding. Pomul de Crăciun a fost popularizat de către prinţul Albert, soţul reginei Victoria, care l-a introdus în Casa Regală, pentru întîia dată, în 1840. Din 1947, la fiecare Crăciun, Norvegia trimite Marii Britanii un imens brad de Crăciun, care străjuieşte Piaţa Trafalgar în amintirea colaborării anglo-norvegiene din perioada celui de-al doilea război mondial.

Nu trebuie uitată, la masa de Crăciun, tradiţia veche de 150 de ani a pocnitorilor (crackers), ascunse sub farfurii.

La Londra, în Hyde Park, Winter Wonderland rămîne deschis timp de cinci săptămîni, spre bucuria copiilor dar şi a adulţilor.

Celebrul Festivalul al Îngerilor din York (nordul Angliei) creează adevărata magie a Crăciunului. Oraşul York se transformă într-o ţară a minunilor hibernale: sculpturi din gheaţă, standuri cu diferite produse, degustări în aer liber, spectacole de stradă, parada îngerilor.

La Londra se organizează în fiecare iarnă un festival cunoscut sub numele de “Frost Fair”, care se desfăşoară între galeriile Tate Modern şi teatrul Shakespeare’s Globe, pe malurile Tamisei.

• • •

•  Spania este prin excelenţă ţara sărbătorilor. Prima dată specială pentru sfîrşitul de an este 22 decembrie, ziua extragerilor pentru Loteria de Crăciun, la care participă practic toţi spaniolii.

Următoarele date importante, care sînt fără îndoială cele mai familiale, sînt 24 şi 25 decembrie: “Nochebuena” şi Ziua de Crăciun. Întreaga familie se reuneşte în jurul mesei, de pe care nu lipsesc felurile tradiţionale, precum cele din carne de oaie sau dorada, dar şi dulciurile specifice acestei perioade, ca de exemplu “turron” (nuga din miere, zahăr, albuş şi migdale), “polvorones” (prăjiturele din făină, unt, zahăr, drojdie şi migdale măcinate) şi marţipan.

Conform tradiţiei, în Spania, masa nu se serveşte mai devreme de ora nouă sau zece. După aceea, oamenii participă la slujba de la miezul nopţii, numită “La Misa Del Gallo” (Misa cocoşului).

Pe 28 decembrie, spaniolii sărbătoresc ziua Sfinţilor Inocenţi (avînd la origine uciderea pruncilor de către regele Irod), care, deşi aminteşte de un eveniment sîngeros, este plină de obiceiuri mai curînd hazlii şi distractive, asemănătoare cu ziua de 1 aprilie din România. De asemeni, pe această dată copiii se bucură de numeroase jocuri şi petreceri.

Pe 31 decembrie, cu ocazia ajunului Anului Nou (“Nochevieja” sau “Noaptea veche”) , spaniolii obişnuiesc să mănînce carne de porc, întrucît acest animal este considerat un simbol al norocului în următorul an. În timp ce se aşteaptă ca ceasul să bată ora 12 noaptea, se împart cîte 12 boabe de strugure fiecărei persoane prezente, urmînd ca ele să fie mîncate pe rînd, la miezul nopţii, la fiecare bătaie care marchează apropierea orei 12. Potrivit credinţei spaniole, dacă cele 12 boabe sînt mîncate la timp, atunci anul următor va fi plin de noroc.

Ciclul sărbătorilor de iarnă ia sfîrşit la 5-6 ianuarie, cînd se organizează mari parade, care îi celebrează pe cei Trei Regi în calea lor către Bethleem. Copiii primesc darurile de Crăciun, aduse de către cei trei Magi sau Regi, în ziua de 6 ianuarie, de Epifanie, Bobotează sau Noaptea Regilor.

Spaniolii aşează în centrul sărbătorii de Crăciun din familie scenele nativităţii, scene reprezentînd Naşterea lui Hristos, numite “nacintiento” (naştere) sau “belen” (Bethleem). Aceste mici scene ale nativităţii îşi fac apariţia, în preajma Crăciunului, şi în marile pieţe publice, precum şi în biserici. Deşi pomii de Crăciun au căpătat o oarecare popularitate în ultimul timp, scenele nativităţii rămîn simbolul consacrat al Crăciunului în Spania.

• • •

•  În Cehia, Moş Nicolae este cel care vine primul, însoţit de un drăcuşor şi de un înger. El le împarte dulciuri şi mici cadouri copiilor cuminţi. Cei care nu au fost cuminţi primesc un cartof sau un cărbune din partea drăcuşorului.

Cehii încep să sărbătorească Crăciunul din prima duminică de Advent. Ei adoră ieslele, de aceea poţi vedea sute sau chiar mii de iesle în pieţe, în tîrguri, sub brad, în biserici. Aşa se explică faptul că în Cehia sînt mai multe muzee consacrate ieslelor. Cel mai cunoscut este cel din Trebechovice pod Orebem, care are o colecţie de peste 300 de iesle confecţionate din diferite materiale. Cea mai preţioasă este ieslea automată de la Probošt, compusă din peste 2.000 de elemente.

Renumit este şi muzeul ieslelor din hîrtie de la Zábrdì u Husince, în sudul Boemiei, unde se află circa 800 de asemenea iesle din lumea întreagă. Cele mai mari au aproape patru metri, iar cele mai mici încap într-o cutie de chibrituri. Lîngă Praga, se află Muzeul ieslelor din Karlštejn, unde, în afară de iesle mecanice, există şi cîteva unicate confecţionate din zahăr sau din pîine.

De la masa de Crăciun nu trebuie să lipsească crapul pane, în afară de carnea de porc, şi salata din cartofi. În unele familii se serveşte linte, deoarece există credinţa că ea aduce bunăstare financiară. Alţii mănîncă înainte de felul principal ciorbă de peşte.

Ajunul Crăciunului se numeşte Stedry den (ziua mîinii deschise), iar seara se fac cadouri. Cadourile sînt aduse de Jezisek (Micul Iisus), care-şi anunţă venirea cu un clopoţel, după care dispare. Cadourile se aşează sub Pomul de Crăciun şi sînt deschise după cina din seara de Ajun. Oamenii se duc apoi la biserică pentru slujba de la miezul nopţii. Unul dintre obiceiurile populare este prezicerea viitorului, cu ajutorul unui măr tăiat în curmeziş. Dacă apare o stea, anul va fi bun, dacă apare o cruce, anul va fi rău.

• • •

•  În Statele Unite, sărbătorile de sfîrşit de an sînt marcate mai ales de Ziua recunoştinţei, sărbătorită în a treia zi de joi din luna noiembrie, cu tradiţionalul curcan umplut cu castane.

La sfîrşitul săptămînii respective, la New York se organizează o paradă spectaculoasă, care marchează în mod simbolic deschiderea sezonului de cadouri. Pînă la Crăciun, americanii fac cumpărături masive.

Dar şi sărbătoarea de Crăciun are magia ei, datorită lui Santa Claus, acest episcop creştin, aflat la originea lui Moş Crăciun, şi a cîntecelor specifice, cel mai celebru fiind “Jingle bells”.

Americanii îşi decorează casele cu ghirlande luminoase şi copii işi agaţă nişte ciorapi speciali de şemineu, în care să primească darurile de la Santa Claus, ce vine prin cer cu sania trasă de nouă reni şi coboară prin horn.

Americanii nu au un meniu tradiţional de Crăciun. În general, ei mănîncă friptură de vită, iar aperitivele conţin neapărat somon afumat, preparat în diferite feluri. La Casa Albă se serveşte “Prăjitura prezidenţială”, preparată după o reţetă veche de peste două secole, din vremea lui Abraham Lincoln, cu cireşe, migdale, petale şi sirop de trandafiri. Această tradiţie este unică în lume. În vestul Americii este servită tradiţionala băutură “eggnog”. Ea se prepară în vase mari de sticlă şi conţine brandy, rom, ouă şi lapte, la care se adaugă cîteodată scorţişoară sau nucşoară.

Brazi împodobiţi sînt peste tot, cel mai cunoscut fiind cel de la Rockefeller Center, o adevărată atracţie turistică şi pentru cei care nu sărbătoresc Naşterea Domnului.