O vizită la Chişinău şi urmările ei!

  În ziua de 5 septembrie anul curent mă găseam în capitala Republicii Moldova, Chişinău, unde am participat la patru mari evenimente: Congresul Limbii Române, fondarea Bibliotecii Municipale Chişinău, atestată în urmă cu 180 de ani, Primul Congres Mondial al Eminescologilor şi Aniversarea a 70 de ani ai Acad. Mihai Cimpoi, scriitor, istoric şi critic literar, filozof al culturii, unul dintre cei mai mari eminescologi ai spaţiului românesc.

Locuiam în Hotelul Zarea, un fost cămin cu 12 etaje al  Centrului de Perfecţionare a Republicii Moldova, aşezat în spatele Academiei de Ştiinţe Economice a Moldovei, pe stada Anton Pann nr. 4, vis-a-vis de casa–muzeu ‘’Aleksander Puşkin’’, loc la care se ajungea cel mai uşor pe lîngă Opera Naţională, pe strada Maria Cebotari.

În cele trei zile şi trei nopţi cît am stat la Chişinău mergeam pe această stradă spre bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfînt,  ca să ajung la Academia de Ştiinte a Moldovei. Treceam pe această stradă ‚ fără să fac vreo legătură între numele ei şi marea soprană şi actriţă Maria Cebotari, despre care publicasem un reportaj atît în jurnalul nostru ‘’Făclia de Cluj’’, cît şi în revista ‘’Apollo’’ a poetului George Călin.

Chiar la plecare, fiind deja îmbarcaţi în BMW-ul meu, cu prietenii Silvia şi Ion Barbu din Rîmnicu Vîlcea şi Gheorghe Şchiopu din Bacău, cînd am ajuns pe strada cu pricina, în drepul Liceului ‘’Spiru Haret’’, am făcut  acea legătură, pe care nu o făcusem pînă atunci; am oprit brusc maşina lîngă un grup de tineri studenţi, cu gîndul să-i  întreb despre casa Mariei Cebotari şi placa comemorativă de pe această casă, despre care ştiam din cărţi. Bineînţeles că ei nu auziseră nici de Maria, nici de casa în care se născuse şi nici de plăcuţa comemorativă…

Cum sînt un om care nu se lasă cu una cu două, am intrat la secretariatul Liceului  ‘’Spiru Haret’’ şi în cancelarie, pentru a-mi spune oful. Aici am progresat cîte ceva,  întrucît cîţiva profesori ştiau că în urmă cu cîţiva ani (2010), cînd s-a sărbătorit centenarul Mariei Cebotari, se pusese o placă comemorativă, dar nu se ştia nici unde , nici de către cine.

Continuînd investigaţiile, îl sun pe  Acad. Nicolaie Dabija şi îi spun necazul meu, care prompt îmi dă un număr de telefon şi un nume:  Aurelian Dănilă.  Îl sun pe acesta şi îi spun dorinţa mea, mă întreabă unde ne aflăm şi precizează că va fi la noi în zece minute. Apare un Mercedes elegant şi la volan chiar dl Prof. Aurelian Dănilă, care mai tîrziu mi-a devenit un valoros prieten. Ne îmbarcăm în Mercedes împreună cu Nelu Barbu, deoarece locul casei Mariei Cebotari se afla în altă parte a oraşului.  Aceasta a fost demolată şi în locul ei s-a ridicat un bloc de 120 apartamente, nemairămînînd pe vechiul loc  decît o frumoasă salcie plîngătoare. Pe acest bloc cu numărul 60, din strada Romană, se află placa comemorativă alăturată.

Povestea  salciei pletoase cu două ramuri mari, din care la una apar două ramuri mai mici şi la alta încă trei ramuri, e următoarea:  se spune că trunchiul salciei este Maria, celelalte două ramuri mari sînt cei doi fii ai ei, Peter şi Fritz, dintre care unul are doi copii şi celălalt trei copii, adică cei cinci nepoţi ai Mariei Cebotari, care astăzi sînt adulţi şi cu familiile lor, prezenţi la centenarul bunicilor (1910-2010).
Mai apoi, domnul Aurelian Dănilă ne-a dus la Catedrala Înălţarea Domnului, care se află la 500 m de casă şi unde Maria a cîntat pentru prima dată în corul bisericii la vîrsta de 6 ani, iar după încă 10 ani a părăsit Chişinăul copilăriei sale,  fără să-l mai vadă niciodată.

Dirijorul Operei din Viena, Ernest Marzendorfer, spune despre Maria Cebotari: „N-am mai auzit o Salomeea cu o germană atît de perfectă ca a Mariei Cebotari… Ea a fost unul dintre cei mai onoraţi artişti pe care i-a avut Viena… Una dintre cele mai importante personalităţi artistice, de neuitat!”
Venit în ţară de la Chişinău, după această ‘’escapadă’’ am ţinut legătura permanent cu Prof. dr. Aurelian Dănilă, despre care am aflat că are o biografie culturală, socială şi civică deosebită.

Născut pe 26 decembrie 1947 (deşi ziua şi luna sînt incerte?, poate să fie 1, 9, 19 ianuarie 1948), după şcoala primară şi liceu, urmează Conservatorul de Muzică, devenind instrumentist (clarinet) în orchestră.  Ajunge redactor şef la televiziune – secţia muzicală, director al Operei Naţionale din Chişinau, apoi viceministru la Cultură, după care rector al Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice din Chişinău. Intră în Diplomaţie ca Ambasador al Republicii Moldova în România – la Bucureşti, Austria – la Viena, Germania – la Berlin, Regatul Danemarcei şi Suediei cu reşedinţa la Berlin, culminînd ca viceministru la Externe. Astăzi este preşedinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova, urmînd-o la preşedinţia acestei prestigioase  Uniuni pe celebra artistă Maria Bieşu şi în acelaşi timp este director al Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţă a Moldovei. Printre numeroasele lucrări ştiinţifice şi publicaţii a scris monografia ‘’Maria Cebotari – în amintiri, cronici şi imagini’’ , ‘’În dialog cu dirijorul Alexandru Samoilă’’,   ‘’Opera din Chişinău – privire retrospectivă’’,   ‘’Răscrucea întîmplărilor predestinate’’ etc.

Prin aceeaşi grijă a valorosului nostru prieten Aurelian Dănilă, la Berlin – Charlottenburg, pe Hessenalle, nr. 12, a fost găsită casa în care a locuit Maria Cebotari (1938-1945) şi s-a pus o placă comemorativă la centenarul ei. Aurelian Dănilă, împreună cu un alt prieten al său şi al nostru, scenaristul, filmologul  şi creatorul de film Dumitru Olărescu, au realizat filmul intitulat  ‘’Aria’’, de 72 minute, dedicat destinului dramatic al celebrei noastre artiste (soprană şi actriţă) Maria Cebotari.

Dumitru Olărescu s-a născut la 14 aprilie 1947 în satul Gura Galbenei, raionul Cimişlia. Absolvent al Facultăţii de Filologie la Universitatea din Chişinău în 1969 urmează cursurile de Estetică, Dramaturgie şi Film la Moscova 10 ani mai tîrziu (1979) şi îşi ia doctoratul în 1997,  fiind conferenţiar universitar din anul 2001.

A activat în domeniul artei cinematografice din anul 1969, ca redactor superior, redactor–şef şi director artistic în Centrul Naţional de Cinematografie al Republicii Moldova-Moldova Film,  studioul ‘’Viaţa’’. Are peste 100 de filme de scurt şi lung metraj, fiind laureat al multor festivaluri cinematografice şi distins cu titlurile de : laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova, Maestru Emerit al Artei şi Ordinul Gloria Muncii. Editează monografiile:  Filmul ‘’Valenţele poeticului’’ (2000) şi ‘’Vlad Ioviţa dincolo de timp’’(2006), publicînd peste 80 de studii şi articole  ştiinţifice, atît în ţară cît şi peste hotare, fiind membru al Prezidiului Uniunii Cineaştilor din Republica Moldova şi membru în Consiliul Artistic al Ministerului Culturii şi Turismului.
În prezent este şef de secţie în arta cinematografică şi TV  la Centrul Artelor  din cadrul Institutului Patrimoniului Cultural.

Iată de ce am ales ca titlu al acestui reportaj “O vizită la Chişinău şi urmările ei’’. Pentru că aceşti doi mari şi valoroşi prieteni se vor afla în municipiul nostru  duminică, 25 noiembrie, începînd cu ora 10.30,  în sala Reduta, din cadrul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, ca să ne vorbească despre Maria Cebotari, să ne prezinte filmul cu destinul ei dramatic de-a lungul a  doar 39 de  ani pe care i-a trăit pe acest pămînt.

Körner, primarul Vienei, a fost  cel care, la Ceremonia de înmormîntare, din foaierul Operei din Viena, şi-a luat rămas bun în numele vienezilor, spunînd: „Succesele ei la Viena au fost cele care au deschis calea acestei inegalabile artiste spre gloria internaţională. Această stea strălucitoare a muzicii s-a stins acum, iar vienezii sînt astăzi cu toţii în doliu.”

P.S. Dumitru Olărescu deţine unul dintre rarele exemplare ale filmului “Odessa în flăcari”, în care au fost protagonişti Maria Cebotari şi soţul ei,Gustav Diessl, despre care o să vorbim duminică 25 noiembrie a.c. şi, poate, vom şi vedea scene din acest film.

Prof. dr. ing.
Pompiliu Manea

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.