Nu sistemul democratic trebuie blamat pentru ascensiunea populiştilor

Financial Times

Liderii se plîng de neputinţa lor. Trăiesc, spun ei, într-o epocă a anti-politicii. Invitaţia adresată alegătorilor este să se debaraseze de ei. Fie că este vorba de “Mişcarea Cinci Stele” (M5S) din Italia sau UKIP din Marea Britanie, vîntul suflă în pupa populiştilor îmbrăcaţi în hainele patrioţilor. UKIP, un partid ridiculizat odată de premierul David Cameron, drept “ţăcăniţi, excentrici şi rasişti ascunşi”, a obţinut peste 20% din voturi la alegerile locale prin populismul său anti-imigraţie şi anti-Europa. Premierul britanic se simte acum obligat să legifereze pentru a opri sosirea mai multor străini. M5S a paralizat politica italiană. În Grecia şi Ungaria, există o linie subţire între populism de dreapta şi fascism. Frontul Naţional anti-islamic din Franţa este înfloritor. Finlanda are formaţiunea “Adevăraţii finlandezi”. Premierul ungar Orbán Viktor înclină spre extremismul xenofob al partidului Jobbik, care are o agendă ce aminteşte neplăcut de anii 1930.

Dincolo de faptul că abordează nemulţumirile generate de scăderea nivelului de trai, ceea ce uneşte aceste mişcări este ostilitatea profundă faţă de “lumea exterioară” – faţă de UE, forţele globalizării şi/sau imigraţie. Britanicii nu vor să fie dirijaţi de “Bruxelles”, francezii nu doresc capitularea modelului social civilizat în faţa concurenţei salariilor mici din China. Imigranţii, întotdeauna un ţap ispăşitor în perioade de stres, sînt acuzaţi de furt de locuri de muncă şi subminarea coeziunii sociale şi culturale.

Democraţia cere uneori compromisuri pe termen scurt între legitimitate şi eficienţă. Împărţirea unei zone geografice în districte de vot, pentru a oferi un avantaj nedrept unui partid, ca în SUA, sau fragmentarea geografică a loialităţilor de partid, ca în Marea Britanie, prejudiciază un guvern eficient. Conducerea republicană este speriată de populismul Tea Party, în timp ce Cameron se teme de atractivitatea pe care UKIP o exercită asupra unei baze conservatoare îmbătrînite şi în scădere. Anxietatea şi furia electoratelor europene reflectă un eşec al guvernelor. Preşedinţi şi premieri descoperă că vechiile pîrghii de putere nu mai funcţionează.

Conexiunea aici nu este cu slăbiciunile democraţiei şi nici cu UE sau imigranţii. Vinovatul, dacă se poate numi aşa, este globalizarea. Mega-tendinţa politică a ultimelor decenii a fost extinderea puterii – de la state către alţi actori şi de la vechile elite la cetăţeni.

Interdependenţa economică şi comunicaţiile fără frontiere fac ca guvernele sa concureze cu companiile multinaţionale, cu o proliferare de organizaţii nestatale şi cu identităţi religioase şi etnice care nu au niciun respect pentru frontierele naţionale. Mai aproape de casă, revoluţia digitală oferă o voce mai puternică celor fără acces odată la dezbaterile politice. Atractivitatea populiştilor constă în promisiunea lor necinstită de a oferi ceva mai bun.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.