Multinaţionalele profită de legislaţia fiscală diferită din Europa

Der Spiegel

Marile companii multinaţionale, multe dintre ele cu sediul în Statele Unite, sînt maestre la evitarea impozitelor pe profiturile realizate în străinătate. Apple, spre exemplu, a plătit doar 100 milioane de dolari impozite în 2010 pe profituri realizate în străinătate de 13 miliarde dolari.

De asemenea, Microsoft a plătit doar 1,7 miliarde de dolari pe venituri de 15 miliarde de dolari realizate în străinătate, în timp ce gigantul software Cisco a plătit 400 milioane de dolari pe venituri realizate în străinătate de peste 8 miliarde dolari. Corporaţii precum Pepsi, Starbucks şi Intel încearcă să îşi creeze o reputaţie de companii ecologice, progresiste şi responsabile social. Cu toate acestea, atunci cînd vine vorba de a permite guvernului să le colecteze o parte corespunzătoare din profituri, simbolurile capitalismului global se dovedesc extrem de antisociale.

Operaţiunile prin care corporaţiile încearcă să îşi optimizeze factura poartă diverse nume, printre care “Double Irish” sau “Dutch Sandwich”, însă principiul este întotdeauna acelaşi. Într-o reţea încurcată de companii-mamă şi filiale, de sucursale străine şi de holdinguri, vînzările, veniturile şi costurile se mută dintr-o parte în alta de atît de multe ori, încît companiile ajung să pară sărace ori de cîte ori impozitele sînt ridicate. Cîştigurile rămase sînt obţinute în principal în ţări cu fiscalitate redusă.

Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) a estimat că 60% din comerţul internaţional are loc la nivelul corporaţiilor multinaţionale. Acestea fac afaceri cu ele însele, profitînd de legile fiscale din diferite ţări pentru a-şi minimaliza costurile. Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schäuble, şi-a unit forţele cu omologii săi din Paris şi Londra, iar în urmă cu cîteva săptămîni, i-a scris secretarului Trezoreriei SUA, Timothy Geithner, pentru a-i obţine sprijinul. Proiectul lui Schäuble este îndreptat în parte împotriva omologilor săi din ţări europene precum Irlanda şi Olanda, al căror model de afaceri constă în principal în a ispiti companiile străine cu beneficii fiscale.

Google, compania extrem de profitabilă cu sediul la Mountain View, California, a reuşit să îşi reducă povara fiscală în Statele Unite, la 21%, deşi cota de impozitare nominală în California este, de fapt, 41%. Potrivit raportului său anual, Google a plătit mai puţin de 2,6 miliarde de dolari în impozitele pe un venit de 12,3 miliarde de dolari în 2011. Nu este nimic ilegal. Cîştigurile provenite din activitatea sa din SUA sînt impozitate conform legii. Mai degrabă, încărcătura fiscală generală a companiei este rezultatul unor venituri impozitate mult mai puţin în străinătate.

Sistemul de la Google funcţionează în felul următor: Toate cîştigurile obţinute în Europa figurează pe Google Ireland Ltd., cu sediul în capitala irlandeză Dublin. Autorităţile fiscale germane nu au acces la aceste venituri şi profituri, deoarece compania nu deţine niciun sediu de afaceri, în sensul clasic, în Germania. Mai mult, Google Ireland Holdings este, de fapt, domiciliată în două locuri. Ea a fost înfiinţată în conformitate cu legislaţia irlandeză, dar sediul administrativ se află în Insulele Bermude. Beneficiul pentru Google este că nu există niciun impozit pe venitul corporaţiilor în Insulele Bermude.

Sistemul este complicat, dar extrem de profitabil. Acesta permite Google să mute cîştigurile, care constau în principal din veniturile din publicitate, în afara Europei, plătind impozite mici acolo şi depunîndu-le într-un paradis fiscal la care Trezoreria Statelor Unite nu are acces. Autorităţile americane ar putea impozita aceste venituri numai în cazul în care ele ar fi ulterior distribuite companiei-mamă din SUA, dar acest lucru pare puţin probabil în acest moment. Google a acumulat o sumă de circa 24,8 miliarde de dolari, în principal în venituri scutite de impozite în Insulele Bermude.

Gigantul american nu este singura companie care a descoperit reglementările europene diferite privind impozitarea taxelor de licenţă (redevenţe) drept modalitate de a-şi stimula cîştigurile. La rîndul său, compania suedeză Ikea recurge la aceeaşi metodă pentru a deveni mai profitabilă. În schimbul folosirii numelui companiei, filiala germană a Ikea plăteşte o parte din veniturile obţinute din vînzări către o companie olandeză. Potrivit expertului în drept fiscal Lorenz Jarass, trezoreria germană pierde zeci de milioane de euro în fiecare an drept rezultat. Între timp, Ikea plăteşte un impozit extrem de redus în Olanda.