Moştenirea delapidată a lui Nelson Mandela

ABC

Cu circa 50 de asasinate pe zi, una din cele mai mari rate de cazuri de SIDA din lume şi un preşedinte ale cărui excese sexuale au devenit o ruşine naţională, valorile de libertate şi progres susţinute de fostul lider anti-apartheid, care a împlinit 94 de ani, nu găseşte urmaşi. “După ce am escaladat un munte înalt, ne dăm seama că după el ne aşteaptă altul mai mare”. Sînt cuvintele lui Nelson Mandela, care a împlinit, la 18 iulie, 94 de ani şi care defineşte perfect actuala situaţie în care se află moştenirea lăsată de fostul preşedinte sud-african.

Iar aceasta, pentru că moştenitorii politici ai lui Mandela nu au făcut decît să delapideze libertăţile apărate de fostul lider anti-apartheid. Şi nu sînt puţine. În 1964, fostul preşedinte a fost condamnat la închisoare pe viaţă pentru înaltă trădare, acuzat de pregătirea unei rebeliuni armate împotriva populaţiei albe. Lupta împotriva segregării rasiale în ţara sa l-a făcut să petreacă 27 de ani la închisoare – din care 18 ca deţinutul cu numărul 466/64 pe Robben Island – pînă la eliberare în 1990.

Dar evenimentul care avea să-i întărească caracterul a fost asasinarea lui Chris Hani, liderul Partidului Comunist Sud-african (SACP), de partizani ai supremaţiei albe. Dacă Mandela ar fi făcut atunci apel la insurecţie, ar fi fost imparabilă. Totuşi, el a cerut calm maselor înfocate, pentru a-şi duce la bun sfîrşit proiectul, la 27 aprilie 1994, obţinînd victoria în primele alegeri libere de la sfîrşitul segregaţiei rasiale.

După două decenii de la eliberarea lui Nelson Mandela din închisoarea de pe Robben Island, a rămas puţin din moştenirea sa politică. Pentru că apeluri, de genul “să-i lovim pe homosexuali”, care se fac acum auzite – nu este de mirare, avînd în vedere excesele sexuale ale actualului preşedinte Jacob Zuma – delapidează această moştenire morală. În prezent, Zuma are patru soţii oficiale, după divorţul şi sinuciderea celei de-a doua consoarte. Iar în 2005, el a fost acuzat de fiica -seropozitivă- a unui coleg de partid că a violat-o în repetate ocazii.

Iar declaraţiile sale că o simplă baie după un act sexual “consimţit” evită contagierea cu SIDA au avut un efect năucitor. În acest sens, Mandela a fost întotdeauna discret. A avut trei soţii, luate legal în căsătorie după divorţul sau moartea celei anterioare. Însă Jacob Zuma nu se limitează doar la o viaţă de Casanova. În 2009, imediat după alegeri, Procuratura generală i-a retras acuzaţiile de corupţie care planau asupra lui. Potrivit acestor acuzaţii, cînd Zuma era vicepreşedinte (2005), el a pretins 600.000 de dolari companiei franceze de armament Thales Internacional pentru a evita “să fie investigată” pentru livrările făcute în trecut guvernului de la Pretoria.

Cu astfel de informaţii şi cu o ţară care înregistrează 50 de asasinate pe zi, unii încep să deplîngă plecarea preşedintelui Thabo Mbeki, un personaj detestat de liderii partidului de guvernămînt Congresul Naţional African (ANC) şi care nu s-a bucurat niciodată de simpatia lui Mandela, dar care a făcut ţara să crească economic. În faţa unei opoziţii politice, care nu îşi găseşte un reprezentant onorabil, Zuma a obţinut, totuşi, în ciuda scandalurilor, la alegerile din 2009, 69,69% din voturi, datorită limbajului şi măsurilor sale populiste.