Marginalii. CĂTRE NOI ÎNŞINE 2. Dialoguri-şoc cu 6 înţelepţi

P1010258 Astfel şi-au intitulat cel mai recent volum ivit de sub tipar Stela Maria Ivaneş şi Constantin Ivaneş – reputaţi oameni de radio, scriitori, publicişti, realizatori de spectacole multimedia ş.a. – apariţie editorială care pune „sub lupa măritoare a prezentului, problemele omului, ale omenirii şi ale viitorului”. Demersul e unul „extraordinar, şocant, curajos, sincer, pertinent şi responsabil (şi) te pune serios pe gînduri. Pentru că e vorba, în primă şi ultimă instanţă, de viaţa fiecăruia dintre noi”.

Şi, asemenea demersului neobişnuit, atipic poate, a fost şi lansarea volumului, petrecută zilele trecute la Casa Radio, într-o ambianţă selectă, cu spectatori pe măsură. „Chemare adresată minţii cu rugămintea de a reintra în sine”… (Aurel Sasu)

Cartea se adresează tuturor celor care doresc să se îndrepte spre ei înşişi. Ce înseamnă aceasta? Că este vorba despre o „citire” spre interior, despre o încercare meritorie de a deschide ochii celor care încă nu au făcut-o, care încă nu s-au trezit adică, pentru că, simplu, „nu poţi merge spre tine şi către tine, fără să te cunoşti pe tine însuţi”. Despre cartea aceasta de dialoguri cu şase personalităţi de primă mărime de la noi – Ioan ACOP. IVANES - 6 INTELEPTIurel Pop, Aurel Codoban, Dorel Vişan, Virgil Ciomoş, Vasile Sebastian Dâncu şi Dumitru Constantin Dulcan – au exprimat, cu ocazia lansării, opinii pertinente: universitarul şi scriitorul Aurel Sasu – „Constantin Noica spunea că omul este fiinţa pe care trebuie s-o mişti de la o prepoziţie la alta. De la în la sub, de la către la peste, de la pe la şi între etc. Ce vrea să spună asta? Că în fapt, noi nu conversăm ci conversăm cu noi înşine sau între noi, mişcîndu-ne de la un ţărm la altul al îndoielilor noastre, către o realitate necuprinsă în cuvînt. Ca orice lucru – cum ne învaţă Plotin – nu sîntem mai mult cînd creştem în număr sau devenim mai numeroşi, ci cînd vom ajunge să ne aparţinem nouă înşine. O spun şi Ioan Aurel Pop şi Aurel Codoban în intervenţiile domniilor lor. Este cu totul remarcabilă sugestia marelui actor Dorel Vişan: practic, noi nu ne trăim destinele, ci le jucăm pe ale celorlalţi… sîntem o cîntare a singurătăţii. Cu o nuanţă adusă de Virgil Ciomoş, din Pateric: <sînt singur dar nu de unul singur>. Către noi înşine este chemarea adresată minţii cu rugămintea de a reintra în sine, de a ne salva de identitatea lipsei noastre de identitate. De harababura identităţii, cum ar spune Vasile Sebastian Dâncu. A confuziei dintre libertate şi viciu profesionalizat. A simulacrului cu gust de veşnicie. Profesorul Dumitru Constantin Dulcan are dreptate: vrem să ştim ce este dincolo de noi. Nu în a patra dimensiune, ci în a unsprezecea sau în cea de-a douăzeci şi treia, în hiperspaţiul care l-a terorizat pe Ioan Petru Culianu. Eu aş spune altfel: să ştim ce este dincolo de noi în noi înşine, fiindcă nu ne este străină nici eternitatea lui unu, nici eternul ca deja prezenţă. Problema centrală a profesorului Dumitru Constantin Dulcan, inclusiv, este cum gîndim, cum ne integrăm în reţeaua divină a valorilor eterne şi cum ne vindecăm nu de orice boală, ci de boala pămîntului pe care Nietzsche o numeşte Om. Cum adică ne putem vindeca de noi înşine, înţelegînd că dacă îl vom pierde pe acel unu din noi, nu vom mai fi deloc. Iată, aşadar, în ce constă remarcabila importanţă a volumului comentat. El propune ca temă, în dialogurile cu Ioan Aurel Pop, Aurel Codoban, Dorel Vişan, Virgil Ciomoş, Vasile Sebastian Dâncu şi Dumitru Constantin Dulcan, dezambiguizarea relaţiei omului cu el însuşi şi cu propria lui istorie” • profesorul, filosoful şi eseistul Aurel Codoban – care, întrebat de autorii cărţii, de ce fac oamenii atîtea prostii sau dacă mai există speranţă? sau despre iubire, a spus, între altele, că „aşa cum e viaţa noastră, noi mergem împreună cu timpul, deci nu putem învăţa decît din greşelile noastre; speranţa e o virtute neîndoios teologală; iubirea e un fel de al treilea care îi transcende pe cei doi…”; unul din marile defecte ale societăţii româneşti de azi e „absenţa unor medii culturale autentice, intelectuale. Această carte utilizează modalitatea radioului pentru a încerca să construiască cu interlocutorii tocmai acest mediu”. Mai mult decît atît, cei care pun întrebările „au grijă de ceea ce este alteritatea interlocutorilor, iniţiind dialoguri diferite în funcţie de cei cu care discută” • prin telefon s-a aflat în dialog cu autorii şi cu asistenţa Acad. Ioan Aurel Pop, care a subliniat că „a cunoaşte istoria înseamnă a preţui viaţa; să transmitem mesajul ştafetei vieţii, ce trebuie dus mai departe cu tot ce e al ei, să învăţăm să trăim mai frumos unii cu alţii”… • Dumitru Constantin Dulcan (prin telefon) – „Numai prin cunoaştere ne putem emancipa de angoasa care mai stăpîneşte lumea. Prin cunoaştere să ajungem spre lumină. Fundamentul universului este o lege morală, iar iubirea şi cunoaşterea reprezintă condiţii ale supravieţuirii, ale evoluţiei universului” • intervenţia profesorului şi filosofului Virgil Ciomoş s-a făcut auzită prin intermediul Stelei-Maria Ivaneş • actorul, poetul şi psalmistul Dorel Vişan – „Lumea este o scenă în care fiecare joacă un rol”… Omul nu aparţine nici materiei, nici spiritului, el şi-a refuzat Dumnezeirea. Am ajuns la un nivel uman de vierme. Dacă artistul este astăzi ceea ce ar trebui să fie? Nu, nicidecum! Astăzi, artisul îşi părăseşte profesionalitatea şi devine un instrument de divertisment. Libertatea, iubirea, dreptatea şi pacea – toate acestea omul le are numai după ce moare! Oamenii au devenit egoişti, totul se învîrteşte în jurul lui a avea nu în jurul lui a fi”. Un superb psalm al lui Dorel Vişan a încununat prima parte a evenimentului lansării – o lansare-dialog, în care întrebările şi răspunsurile au fost mult mai numeroase, dar care se regăsesc în carte detaliate de autori şi care lasă loc propriilor interpretări şi concluzii din partea cititorilor. Citiţi şi recitiţi cartea, pentru ca, la final, să puteţi răspunde la întrebarea: De ce acest titlu şi de ce aceste convorbiri?

***

Cum evenimentul nu se putea încheia decît în cheie muzicală, Sergiu Alex şi „Incursiuni de meloman” (apreciata şi longeviva emisiune de sîmbătă seara, de la Radio Cluj) au oferit asistenţei proiecţia unui mini-concert – moment care opreşte respiraţia şi de care nu te-ai putea dezlipi în ruptul capului! – cu Anna Netrebko, Placido Domingo şi Rolando Villazón, care au interpretat arii, canzonete şi, la final, „Brindisi” din La Traviata de Verdi. Dar, cum orice început are şi un sfîrşit, să încheiem şi noi cu un gînd al autorilor: „spusele, faptele, ideile, gîndurile şi speranţele înţelepţilor din cartea aceasta – destinate a fi împărtăşite acum de binevoitorii cititori – par a avea un destin fericit, acela de a fi un început şi nu un sfîrşit…”

Michaela BOCU

m.bocu@ziarulfaclia.ro

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.