Lungul drum al Rusiei spre OMC

Utro

Acest eveniment încă nu a avut loc, însă pînă la finalizarea lui a rămas foarte puţin, ţinînd cont că el era aşteptat tocmai din 1995. Atît adepţii acestui eveniment, cît şi adversarii lui nu se îndoiau că, mai devreme sau mai tîrziu, el se va întîmpla: Rusia va ajunge odată şi odată în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

Toamna trecută lucrurile s-au clintit din punctul mort: una după alta au început să parvină veşti privind grabnica finalizare a “epopeii ruse privind aderarea la OMC”, într-o variantă care îi satisfăcea pe adepţii aderării. Grupul de lucru – 60 de ţări, care doreau din partea Rusiei concesii comerciale – şi-a finalizat lucrările: a fost elaborat un raport final, care prevedea condiţiile aderării. Însă, aceasta nu însemna o victorie totală: raportul trebuia aprobat de toate ţările participante. Teoretic – în primul rînd Georgia – unii membri puteau spune “nu”. Cu toate acestea, în timpul sesiunii ministeriale din 16 decembrie a OMC raportul a fost aprobat.

Însă, şi acest acord semnat avea nevoie de ratificare – de o confirmare a faptului că, în calitate de stat-membru al OMC, Rusia îşi asumă obligaţiile pe marginea Acordului de la Marrakech privind înfiinţarea acestei organizaţii. În acest scop, ţării-candidat i s-au dat la dispoziţie 220 de zile. În acest moment au reapărut din nou dubiile şi discuţiile: poate că Rusia nu ar trebui să ratifice “cioara de pe gard”? Poate că Rusiei i-ar fi mai util să lase la o parte toată această afacere păguboasă cu aderarea la OMC şi să se ocupe mai bine de construcţia Uniunii Eurasiatice?

După aderare, pierderile directe ale bugetului federal rus cauzate de diminuarea taxelor de import s-ar putea ridica în 2013 la 188 miliarde de ruble, iar în 2014 – la 257 miliarde. Grea va fi şi soarta mai multor ramuri ale economiei ruse, care vor trebui să concureze cu mărfurile de import, în condiţiile unei protecţii tarifare şi privind dotările slăbite. De altfel, în ceea ce priveşte bugetul de stat, economiştii ruşi speră la alimentarea lui prin intermediul majorării comerţului şi a bazei de impozitare, precum şi prin intermediul creşterii eficienţei în strîngerea taxelor diminuate. În ceea ce priveşte ramurile economice afectate, în primul rînd industria auto, aviatică şi agricolă, autorităţile ruse se aşteaptă ca acestea să se descurce singure.

Într-un cuvînt, intriga s-a menţinut pînă în ultimul moment. Abia la 10 iulie legea privind ratificarea Protocolului de aderare a Federaţiei Ruse la Acordul de la Marrakech a fost adoptată de Duma de Stat (camera inferioară a parlamentului rus), iar la 18 iulie – de Consiliul Federaţiei (camera superioară). Înainte de aceasta, Protocolul a fost aprobat de Curtea Constituţională a Federaţiei Ruse, iar preşedintele Vladimir Putin a semnat legea la 21 iulie.

Luni, 23 iulie, a fost ultima zi cînd Rusia putea să înştiinţeze OMC în legătură cu finalizarea procesului de ratificare. În a doua parte a acestei zile, Ministerul de Externe al Rusiei a trimis cu succes spre Secretariatul OMC o notă în care informa în legătură cu ratificarea Protocolului. Astfel, Rusia a sărit în ultimul moment pe scara unui tren deja în plecare: nu este exclus ca această manevră elegantă şi enervantă să fi fost o nouă demonstraţie a faptului că Rusia nu s-a grăbit şi nu se grăbeşte în OMC.