Lubeniţe multe, condiţii de vînzare discutabile

Pînă azi, la Cluj Napoca, luna iulie nu mai este doar a lui Cuptor, ci şi a… lubeniţelor. Nu este zonă a municipiului în care să nu se descarce, săptămînal, zeci de tone de pepeni verzi şi galbeni, aduşi aici din domnescul sat al lui Brîncoveanu, unde nisipurile calde favorizează dezvoltarea viţei de vie şi a… bostănăriilor. În micuţul orăşel doljean, se produc anual munţi de lubeniţe din cele mai gustoase soiuri europene, costul seminţelor, irigatului şi transportului la locurile de desfacere fiind principalele componente ale preţului de piaţă. Şi cum producţia este dirijată spre marile oraşe, oltenii ne-au îndestulat, în ultimii ani, cu produsele lor, chiar dacă unii mai credem că sînt aduse de pe alte… nisipuri ale continentului.

De aproape două săptămîni, sute de locuitori ai Dăbuleniului au devenit flotanţii Clujului, aşezîndu-şi produsele mai puţin în pieţe, şi mai mult pe trotuare, în porţile unor imobile, sau în incintele acestora, pe locuri virane, unele destul de murdare, bîntuite doar de cîinii comunitari, unde comerţul cu produse agroalimentare nu-şi are rostul.

În scurtul raid făcut ieri în zona gării şi în cartierele Mărăşti şi Mănăştur, ne-am convins că avem lubeniţe, dar nu şi condiţii de comercializare a lor. Deşi producătorii plătesc chirie pe spaţiile ocupate temporar, aceste pieţe ocazionale nu oferă decît praf şi disconfort. Imaginile devin şi mai dezolante cînd priveşti dincolo de grămezile de pepeni, unde se doarme şi se spală cu apă adusă din… cerşeală. Necesarul WC ecologic l-am găsit doar în faţa gării, în rest flotanţii noştri îşi fac necesităţile pe unde pot, venind la standul de vînzare fără a mai trece pe la… robinetul cu apă.

Dialogul purtat cu fermierii din Dăbuleni m-a făcut să înţeleg că sînt mai greu de suportat chinurile vînzării decît cele ale producerii lubeniţelor, că unele persoane fizice şi juridice le percep aceleaşi chirii ca şi Primăria, dar sînt şi cazuri unde se cer sume ce depăşesc salariul minim pe săptămînă, nu pe lună. Exemplul pare a fi pe strada Fabricii, colţ cu Vulturului, unde şi intrarea la grupul social are preţ separat, nu intră în substanţiala chirie. Aşadar, numai viaţă de lubeniţar să nu ai în acest sezon al temperaturilor sufocante, la care se mai adaugă şi riscurile perisabilităţii.

Dumitru VATAU