Localnicii din satele clujene doresc să reînvie vechi tradiţii identitare

Peste 100 de localnici din sate din judeţul Cluj au venit îmbrăcaţi în cele mai frumoase costume tradiţionale, miercuri, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei, la ceremonia la care Fundaţia World Vision România le-a înmînat certificate ce atestă măiestria lor în arta de a ţese tradiţional, la războiul manual.

Maria Bîrz din Băişoară i-a impresionat pe cei prezenţi prin cămaşa făcută de ea şi brodată în întregime. “Am lucrat un an şi ceva la ea, dar am terminat-o. O port cu mult drag”, spune Maria Bîrz, adăugînd că şi poalele costumului sunt făcute tot de ea, din postav de casă.

Referindu-se la cursul de ţesătorie la războiul manual, pe care l-a urmat alături de ceilalţi 113 participanţi la proiectul “Atelierul de meşteşuguri”, derulat de Fundaţia World Vision România, Asociaţia pentru Sprijinirea Dezvoltării Rurale Dezmir şi Ascendo SRL, cu finanţare din Fondul Social European, Maria Bîrz a arătat că pregătirea i-a fost folositoare. “Îmi place arta populară de mic copil. În satul nostru Băişoara, la sărbători, de Paşti şi de Rusalii mai ales, femeile în vîrstă se îmbracă în portul popular străbun. Mamele fac costume populare minunate pentru copiii lor. Şi să ştiţi că de Crăciun şi noi, femeile, am fost la colindat. Avem şi un ansamblu folcloric în comună, se numeşte “Băişanca”. Tradiţia nu se va pierde, Doamne ajută!”, spune, cu încîntare, Maria Bîrz.

La rîndul său, Ana Kelemen din satul Mera a declarat, miercuri, pentru AGERPRES, că poartă un costum moştenit de la bunica sa, vechi de peste 100 de ani. “Cămaşa este din catifea verde şi are o decoraţie din mărgeluţe şi paiete. Laibărul sau pieptarul este ornat cu broderii manuale, cu flori. Şorţul sau fota are sigur mult peste un secol. La brîu, şorţul este cusut de mînă, pare să fie ţesut la război, dar este lucrat de mînă, cu acul, foarte strîns. Şi fusta este tot atît de în vîrstă ca şi celelalte piese. Toate şi-au păstrat culoarea şi frumuseţea. Eu sunt mîndră să port acest costum”, a spus Ana Kelemen, amintind că localnicii din Mera sunt vestiţi pentru produsele lor lactate. “Laptele de bivoliţă este foarte sănătos şi gospodarii din Mera vin la Cluj-Napoca să îşi vîndă cele mai bune produse lactate din România”, susţine Ana Kelemen.

Un fost profesor de matematică, Augustin Nistor, de 52 de ani, din satul Sănduleşti, care a renunţat de mai multă vreme la catedră, spune că s-a specializat în ţesutul tradiţional la războiul orizontal manual. “Plăcerea de a ne perfecţiona în meşteşuguri tradiţionale este firească. Noi avem o asociaţie la Sănduleşti care promovează tradiţiile şi arta de a lucra manual diferite obiecte, precum înaintaşii din secolele trecute. La noi s-au pierdut multe dintre obiceiuri, iar asociaţia noastră se străduieşte să le readucă la viaţă”, spune fostul profesor, îmbrăcat într-un frumos costum popular. Poartă cizme de piele croite demult, de bătrîni pricepuţi în prelucrarea pieilor, din sat.

“Cursul pe care l-am urmat ne ajută să deschidem un atelier la noi în sat. Am făcut deja rost de războaie manuale de ţesut şi ne apucăm de treabă”, a mai spus Augustin Nistor.

Din Dezmir a venit la festivitatea de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei şi Viorica Duca, îmbrăcată într-un costum popular moştenit de la mama sa. “Cămaşa mea are peste 100 de ani şi la marile sărbători o îmbrac cu o plăcere deosebită. Este valoroasă prin broderiile manuale. Noi vorbim mereu în sat cum pot fi readuse la viaţă obiceiurile de demult. Facem şezători în sat, ca pe vremuri”, a explicat Viorica Duca, de 63 de ani, dornică să antreneze cît mai mulţi tineri în acţiuni menite să readucă la viaţă obiceiurile cu care lumea satelor s-a mîndrit.

La “Atelierul de meşteşuguri” derulat de Fundaţia World Vision România s-au înscris femei şi bărbaţi, tineri şi vîrstnici în căutarea unui loc de muncă, persoane casnice sau care se ocupă de agricultură în propria gospodărie. Proiectul a început în luna aprilie 2012 şi se va încheia în luna martie a acestui an.