Intrarea în Biserică a Maicii Domnului evocată în mozaicul de la Biserica Mănăstirii Chora şi în pictura lui Tiţian Veccelio

Tema iconografică a Intrării în Biserică a Maicii Domnului sau Prezentarea Fecioarei la Templu – temă ce se află cu prisosinţă înscrisă iconic în rîndul celor douăsprezece praznice împărăteşti – nu se regăseşte în scrierile Noului Testament, ci a fost păstrată prin tradiţie, fiind consemnată numai în evangheliile necanonice (Protoevanghelia lui Iacov, cap. 7). Ca şi sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului, cea a Intrării ei în Biserică a fost instituită de tradiţia Bisericii, care s-a folosit de apocrife ca să sublinieze ‘’plinirea rînduielii Ziditorului’’ (Tropar, glas 4). Taina acestei sărbători mariale ne poartă tocmai în vistieria Tradiţiei, Biserica rupe tăcerea Scripturilor şi ne arată căile ascunse ale Proniei, care pregătesc vasul ales al Cuvîntului, ,’’pe Maica hotărîtă dinainte de veacuri’’ (Vecernie, Stihiră, glas 4), ‘’vestită de proroci’’ (Condac, glas 4), care intră acum în Sfînta Sfintelor ca o comoară ascunsă a Slavei lui Dumnezeu.

Sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului prăznuită de Biserica Ortodoxă la data de 21 noiembrie, deşi nu instituită oficial, a existat înainte de secolul al VI-lea. La 20 noiembrie 543, Justinian a zidit la Ierusalim, lîngă ruinele templului, o biserică închinată Sfintei Fecioare, care a fost numită ‘’Biserica Sfînta Maria cea nouă’’. Conform obiceiului, a doua zi după sfinţire, adică la 21 noiembrie, a început să fie serbat hramul bisericii, serbarea fiind consacrată aducerii Sfintei fecioare la templu. Astfel, s-a generalizat în tot Orientul înainte de secolul al VII-lea, iar spre sfîrşitul secolului al VIII-lea, Sfîntul Andrei Criteanul asistă la această sărbătoare în Ierusalim.1  La Constantinopol a fost celebrată cu un secol mai tîrziu, în timpul Sfîntului Patriarh Tarasie. În Apus, ea a fost introdusă sporadic, probabil prin influenţa mănăstirilor greceşti din Italia, mai întîi în Anglia (sec. al XI-lea), apoi în Franţa,  în timpul Papei Grigorie al XI-lea, care a celebrat-o în anul 1374, la Avignon.2

Această sărbătoare, numită în popor şi Vovidenia sau Ovedenia,  cinsteşte ziua în care, prin tradiţie, părinţii Fecioarei, Sfinţii Ioachim şi Ana, au adus-o pe prunca Maria, în vîrstă de trei ani, la templu. Ea va rămîne acolo pînă la vîrsta de 15 ani. Fecioara, înainte de a fi zămislită, a fost afierosită de către pă-rinţii ei lui Dumnezeu.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, mozaic, 1321, Biserica Mănăstirii Chora, Constantinopol

Cea dintîi reprezentare iconografică se pare că este cea dintr-o biserică rupestră din Capadocia, din veacul al IX-lea.3  Printre monumentele valoroase ce înfăţişează momentul sărbătoresc al Intrarii în Biserică a Maicii Domnului se află şi mozaicul de la Biserica Mănăstirii Chora, din veacul al XIV-lea. Maria păşeşte în curtea templului, fiind întîmpinată de preotul Zaharia, tatăl Sfîntului Ioan Botezătorul, ce se află pe prima treaptă a scării. Se aminteşte că arhiereul a dus-o pe Fecioară în cele mai dinăuntru încăperi ale templului, unde numai preotul intra o dată pe an. Ea este redată cu braţele întinse către Zaharia.

Totodată, prunca este închipuită încă o dată, la capătul celor cincisprezece trepte, ce corespund celor cincisprezece psalmi ai treptelor.4  Alături de Fecioară se află părinţii ei. Dreptul Ioachim şi Ana sînt poziţionaţi înaintea unei tinere fete ce poartă făclie aprinsă. Sfînta Fecioară nu are nimic copilăresc în înfăţişarea ei, în ciuda staturii mici, care trebuie să indice vîrsta ei fragedă (trei ani). Este deja o persoană împlinită: Maica Domnului în maforion, aşa cum o vom vedea în icoanele Bunei Vestiri. În spatele lui Zaharia, într-o altă scenă aflată în registrul superior, este reprezentată Maica Domnului, aşezată pe un scaun mai înalt, sub un baldachin. Lîngă baldachin, un înger în zbor priveşte spre Maica Domnului, într-un gest de întîmpinare. Este îngerul care vine să-i slujească. Baldachinul templului este inspirat din arhitectura bisericilor de rit răsăritean. Cromatica mozaicului, ca de altfel şi elementele ce îl compun, sînt mult simplificate, în sensul redării concentrate a temei. Nuanţele rafinate de gri-verde şi gri-violet se armonizează cu aurul fondului. Strălucirea mozaicului şi simplitatea tratării dovedesc o bună ştiinţă a compoziţiei, dar şi o extraordinară forţă de expresie sugerată de artistul anonim.

Tiţian Vecello, Aducerea Maicii Domnului în Biserică, ulei, 1534-1538,  Galleria della Accademia, Veneţia
Pictura semnată de Tiţian este adăpostită la Veneţia. Ea prezintă, într-o cheie originală, această temă iconografică ce îşi are obîrşia în izvoarele răsăritene. Desfăşurată pe un întreg fundal parietal şi plasată între două uşi, ampla compoziţie narează pe orizontală clipa în care Fecioara urcă cu sfială treptele edificiului impozant. De data aceasta, Sfînta Ana o veghează pe fiica ei la baza scărilor, în timp ce o tînără întinde braţul, exprimînd sensul afecţiunii dar şi al orientării înspre înainte. Întreg ansamblul privit se conturează între o interesantă echilibrare a aşa-ziselor goluri şi plinuri ritmate. Mai precis, dacă în stînga lucrării sîntem impresionaţi de multitudinea de personaje, în dreapta acest lucru este contrabalansat de succesiunea treptelor, văzute ca o masă de culoarea gri. Acelaşi lucru se poate spune şi despre ritmul dintre clădirea din dreapta şi cerul din stînga.

O perspectivă asimetrică şi profundă îşi are punctul de fugă în figura drapată şi colorată în galben, ce se găseşte în spatele Anei. În dreapta sus, Marele Preot o întîmpină pe Fecioară cu braţele deschise. Micuţa Maria văzută din profil, în straie de culoare albastră, se pregăteşte să înainteze ultimele trepte pînă la uşa templului. Dreaptă şi cu părul lăsat pe spate, ea este învăluită de o mandorlă strălucioare de lumină, idee ce ne aminteşte de simbolistica icoanelor, singurul element de sorginte sacră al scenei. Laicizarea temei merge pînă acolo încît artistul plasează la baza compoziţiei vînzătoarea de ouă, element ce pare a fi luat dintr-o scenă de gen. Elementul fundamental al scenei este cu siguranţă culoarea-lumină ce defineşte şi învăluie tot arsenalul imaginativ al lui Tiţian. Frumuseţea şi gingăşia acordurilor cromatice creează o armonie dominată în nuanţe de verde, în contrast cu accentele minore de roşu cald şi rece.

Privind cele două capodopere recunoaştem valoarea artistică, dublată de cunoaşterea Evangheliilor Apocrife ce au înlesnit realizarea lor. În ambele exemple, citirea lucrării se face de la stînga spre dreapta, dînd importanţa cuvenită Fecioarei Maria.
Privind aceste opere de artă pilduitoare, să ne raportăm la sărbătoarea Intrării, lăsînd-o pe Fecioară să pătrundă în sufletele noastre, de multe ori întunecate şi triste, asemeni unei raze de speranţă, aducîndu-ne tuturor bucuria ei în împlinirea voii lui Dumnezeu.

În această zi, copiii pun crengi de măr în vase cu apă. Acestea, ţinute în lumină şi căldură, înmuguresc şi înfloresc, fiind folosite în noaptea de Anul Nou drept sorcove. Să nu uităm că în colindele româneşti se cîntă, în plină iarnă, despre florile dalbe, flori de măr, sau despre măruţ, mărgăritar. Dacă am fi cu luare aminte la colinde, nu am avea cum să nu ne întrebăm ce măr ar putea face în decembrie flori dalbe? Important este să pătrundem în înţelesul profund al evenimentului istoric şi să descoperim că prezenţa Sfintei Fecioare în Sfînta Sfintelor e roditoare: face ca Fiul lui Dumnezeu să Se nască din ea. De aceea, începînd cu data de 21 noiembrie, în cadrul slujbei Utreniei, se cîntă Catavasiile: ,’’Hristos Se naşte, slăviţi-L!…” Este o sărbătoare care ne pregăteşte şi pe noi să-L facem pe Hristos să Se nască tainic în noi.

Conf. univ.dr. Marcea MUNTEAN

1  Pr. Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1993, p. 192.
2  Vladimir Loskky, Leonid Uspensky, Călăuziri în lumea icoanei, Ed. Sophia, Bucureşti, 2003, p. 166.
3  Evangheliile apocrife, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 49.
4  Louis Réau, Iconographie de L’art Chrétien,Tome second, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1957, p. 164. Psalmii 120-134, intonaţi de pelerini în urcuşul lor la Ierusalim.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.