Urcând treptele Templului…

„Astăzi este începutul bunei voințe a lui Dumnezeu, și înainte-vestirea mântuirii oamenilor; în biserica lui Dumnezeu luminat se arată Fecioara și pe Hristos tuturor mai înainte-L vestește”, cântă troparul Sărbătorii Prezentării la Templu a Preasfintei Fecioare Maria, cea dintâi sărbătoare a Postului Crăciunului, care se celebrează în Biserica Greco-Catolică și, la fel, în Biserica Ortodoxă, la data de 21 noiembrie.

Textele liturgice din această zi introduc credincioșii în misterul sărbătorii. Este o zi de bucurie pentru Cer, zi a bunăvoinței lui Dumnezeu și prevestire a mântuirii oamenilor, ziua în care Fecioara, Templul preacurat al Mântuitorului, este condusă la Casa Domnului.

Tradiția istorică a sărbătorii este legată de binecuvântarea bisericii „Sfânta Maria cea nouă”, la Ierusalim, în anul 543, de către Împăratul Iustinian I. Din sec. al VI-lea tradiția începe să se răspândească în Orient, iar în Occident va ajunge în sec. al XVI-lea, datorită Papei Sixt al V-lea.

Izvoarele sărbătorii se găsesc în Protoevanghelia lui Iacob, o evanghelie apocrifă datată din sec. al II-lea. Scrierea istorisește despre Ioachim și Ana, care nu aveau copii și din acest motiv erau considerați lipsiți de binecuvântarea lui Dumnezeu. Ei s-au rugat stăruitor Domnului să le dăruiască un urmaș. Ioachim, întristat, s-a dus în pustie, unde a ținut post și s-a rugat. Ana, soția lui, s-a rugat și ea. După mult timp, Arhanghelul Gabriel i-a adus Anei vestea că va naște un prunc.

Pentru că i-a fost ascultată rugăciunea, Ana a promis că va dărui lui Dumnezeu copilul, „spre a-L sluji în toate zilele vieții sale”. Și Ioachim, prin vestire îngerească, a primit vestea că va avea un copil. Întorcându-se acasă, soția sa l-a întâmpinat și a spus, bucurându-se: „Acum știu că Domnul Dumnezeu m-a binecuvântat din plin”. Când a venit vremea, Ana a născut o fetiță și i-a pus numele Maria (Miriam). Când copila a împlinit trei ani, respectându-și promisiunea, Ioachim și Ana au dus-o la Templu spre a o oferi Domnului.

Când fetița a împlinit trei ani, a fost condusă la Templu. Și pentru ca nu cumva să se întoarcă din drum, a fost însoțită de zece fecioare ale evreilor, cu lumânări aprinse. „Ioachim zise: «Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină în mână o făclie aprinsă pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă în urmă, iar inima să nu-i fie răpită de vreun lucru străin Domnului»”.

Fecioarele au însoțit-o cu făclii în mâini până la Templul Domnului. Se spune că erau 15 scări până la Templu și la fiecare pas pe care îl făcea Maria, leviții intonau un psalm. După ce a urcat cele 15 scări spre Templu, fără să privească înapoi,  a fost întâmpinată de preotul Zaharia, care a binecuvântat-o, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfârșitul veacurilor El își va arăta prin tine răscumpărarea fiilor lui Israel”.

Maria a rămas în Templul Domnului, în Sfânta Sfintelor și era hrănită cu pâine îngerească de către Arhanghelul Gabriel.

În Templu se afla sfeșnicul cu șapte brațe, numit «menorah», iar în Sfânta Sfintelor era Chivotul Legii, în care fuseseră depuse toiagul lui Aaron (care odrăslise), tablele legii (tablele de piatră cu cele 10 porunci) și o cantitate mică din mana cerească (cu care s-a hrănit poporul Israel vreme de 40 de ani în deșert).

La intrarea în Templul din Ierusalim, Preasfânta Fecioară Maria este sfeșnicul cel nou, care va aduce lumina lui Cristos; este, totodată, Chivotul viu, care va purta Pâinea vieții, pe Mântuitorul, Isus Cristos.

Părintele Nicolae Pura, în „Simfonia Mariei”, scrie despre momentul intrării tinerei fecioare în Templu, astfel: „Când, de fragedă, Maria, a intrat în Templul sfânt / Să rostească-ntâia-n lume feciorelnic legământ / Lumânările din cele șapte sfeșnice s-au stins / Și-a rămas în candelabru numai harul său aprins”.

Preasfânta Fecioară Maria a rămas la templu doisprezece ani. În acel timp, în Templu exista și o școală spirituală, la care tinerele fete studiau până când împlineau 12, până la 15 ani, vârsta la care erau date în căsătorie, cum s-a întâmplat și în cazul Mariei. La această școală fetele erau educate la viața de credință, de rugăciune, dar și la deprinderi gospodărești, pentru a fi bune soții și mame. Maria a rămas în templu până când, tot printr-o intervenție divină, a fost oferită lui Iosif, ca logodnică.

Preasfânta Fecioară Maria intră în Templu pentru a deveni Chivot al Vieții, Chivot al Pâinii dătătoare de viață.

De aceea, Sărbătoarea Intrării în Templu a Maicii Domnului descoperă importanța rugăciunii. În al doilea rând, este o invitație la a răspunde chemării lui Dumnezeu, a primi cuvântul, a-l păstra, a-l trăi, și, asemenea Mariei, a deveni «chivot» viu, purtător de Cristos în lume. Pentru aceasta este nevoie, doar, a intra în mod spiritual în „Templul cel nou”, plin de har, binecuvântat: Maria.

„Mai apoi în cartea vremii s-a înscris un ceas în care / N-a rămas din toată slava Templului cel sfânt și mare / Nici o piatră peste piatră, nici un stâlp, nici temelia, / Iar în locul lui se-nalță Domul harului: Maria!” – continuă, pr. Nicolae Pura, poemul „Simfonia Mariei”.

V.S.