În jurul nostru

    RADU VIDA

Evident că proximitatea produce cele mai multe comentarii. E firesc, din moment ce politica din interiorul ţării are influenţe directe asupra noastră, a tuturor. Cum suveranitatea s-a dus pe apa sîmbetei, iar independenţa este doar formal recunoscută, trebuie să dăm socoteală de ce şi cum tuturor celor care ne întreabă. Aşa a fost întotdeauna.

N-am putut să facem un pas fără acordul marilor puteri, iar cei mici îşi vîrau şi ei coada prin te miri ce cotloane. Cum independenţa şi suveranitatea din timpul dictaturii nu se “pune”, rezultă că mai tot timpul am avut de „raportat” cuiva. Dacă am fost cuminţi şi ascultători, poate ni s-a îngăduit. Dacă nu, am fost repede traşi de urechi. Şi ni s-au mai tăiat din drepturi.

Astăzi este mai greu să ne uităm doar la maieul nostru. Lenjeria de corp e aproape de fizic, dar nu justifică alegerea nuanţei la cămaşă şi, mai departe, asortarea, costumului ce urmează a fi purtat. Afirmaţia se bazează pe faptul că, evident, nu se poate face politică privind doar în interior.

Tocmai din acest punct de vedere mi se par interesante cîteva mişcări din jurul nostru. N-au fost observate şi, mai ales comentate, pentru că, repet, evenimentele de la Bucureşti au monopolizat lehamitea din forurile europene şi au trezit la viaţă mecanismele greoaie ale neputinţei continentale.

Raportul bulgarilor pe justiţie nu va mai fi cuplat cu cel al României (?), iar ungurii se bucură că, prin noi, au scăpat,deocamdată, de belelele cu Europa. Dincolo de ameninţări, invective, rumori şi luări de poziţie absolut paralele cu multe din realităţile politice pe care le trăim, există cîteva iniţiative ale  Guvernului României, care merită măcar anunţate.

Nu este cazul să comentăm pe marginea vizitei ministrului de externe, d-l Andrei Marga, în China. Trebuie spus doar că acţiunea nu face parte din „moştenirea” precedentelor guverne. Mai exact: nu este o vizită de rutină. China şi-a arătat disponibilitatea de a investi (în noile condiţii politice, desigur) în cîteva obiective pe care, să recunoaştem, nu le mai putem face singuri: hidrocentrala Tarniţa-Lăpuşteşti, Canalul de irigaţii Dunăre-Siret, grupul III al Centralei termonucleare de la Cernavodă ş.a.

O mutare interesantă mi se pare că face premierul Victor Ponta. După cuvenitele explicaţii (?!?) de la Bruxelles, pleacă la Chişinău. Acolo, unde, în a doua ţară românească de pe acest continent, se petrec lucruri mai mult decît îndrăzneţe. Fraţii de peste Prut se pregătesc să condamne ororile comunismului (nu atît al  lor, am spune, cît, mai degrabă al sovieticilor). Iniţiativa  aparţine chiar noului preşedinte a R. Moldova, d-l Nicolae Timofti. Şi premierul românilor din estul Moldovei, domnul Vlad Filat, s-a arătat deosebit de interesat de vizita premierului de la Bucureşti. Şi nu e vorba numai de importante contracte economice care urmează a fi semnate: construcţia gazoductului Iaşi-Chişinău sau două linii de înaltă tensiune peste Prut. Nu vrem să spunem cuvinte mari: dar toate încercările Rusiei de federalizare, rusificare, integrare (eurasiatică, auzi!) şi alte bazaconii, par să se clatine. Să ne înţelegem: nu e rău cu două state româneşti.

Pînă la urmă, asta înseamnă două voturi, două mîini ridicate în forurile internaţionale. Dar nici nu e bine. Pentru că, în această parte de Est a continentului, e nevoie de un stat puternic, mare, care nu numai să „contrabalanseze” Vestul, ci şi să dea garanţii de stabilitate şi putere de toate felurile întregului sistem UE. Şi, zău, toate semnele arată că bate suhovei de Unire!