Imaginea de sine

RĂDU VIDA

Din păcate, dar şi din fericire percepţia imaginii individuale nu are darul de a rămîne statică. E ceva mai uşor la indivizi şi mult mai greu la colectivităţi. Individul lasă o impresie bună sau rea, iar oscilaţiile între cele două elemente se modifică relativ mai repede. Sigur în funcţie de ce… arme sînt puse în funcţiune şi, mai ales, de cît de interesat este insul în a schimba percepţia despre el.

Nu intrăm în analiza complexă a psihologiei mulţimilor, dar este clar pentru toată lumea că marile aglomerări umane sînt… cotate (punctate sau depunctate) după alte legi decît cele individuale. Naţiunile, popoarele, etniile, precum şi alte şi alte grupuri mari, identificabile după anume criterii îşi îmbunătăţesc sau, dimpotrivă, îşi deteriorează imaginea în funcţie de o serie de factori, aproape independente de voinţa politică, dorinţa individuală etc. Iar lumea modernă, în care informaţia (cu precădere cea negativă) circulă instantaneu are darul de a compromite eforturi concertate poate de zeci şi zeci de ani, năruind, într-o clipă, tot ceea ce, înainte cu o secundă, a fost acceptabil, bun, excepţional… Am făcut această introducere pentru că liberalii şi-au propus, din nou, să facă tot posibilul pentru a schimba imaginea şifonată a României.

Un lucru lăudabil.
Neîndoielnic că efortul este unul de mare concentrare. Şi costă. ( Cealaltă campanie, derulată în 2008, a avut ca ţintă Italia şi Spania). S-au cheltuit mai bine de 8 milioane de euro şi, spun gurile rele, nu s-a realizat mai nimic.

Nu sînt de acord. Cu toate că nu s-au dat publicităţii date relevante în acest sens, trebuie spus că, în afara graniţelor ţării noastre, există o mare lipsă de informaţie. „Afară” ajung doar veştile proaste şi foarte proaste, iar unii dintre cei care trăiesc în ţări străine fac cîte o boacănă, de nu se mai spală ruşinea  nici cu toate apele revărsate ale fluviilor europene!

Criminali şi proxeneţi are toată lumea. Violatori şi drogaţi – aşijderea… Politicienii sînt populişti oriunde s-ar afla ei. Iar presa? Ei, bine, presa are un mare rol în ceea ce priveşte construirea unor percepţii corecte sau deformate. Nu reproşez, din acest punct de vedere,  nimic liberalilor. Nici ca intenţie, nici ca modalitate de redactare a texului călăuzitor pentru percepţia mai corectă a României în lume. Nici măcar etapizarea: din imagine corectă la imagine pozitivă nu mi se pare nelalocul ei. Problema e că imaginea nu se poate realiza doar cu eforturi băneşti. Iar contracararea puţinelor acte reprobabile cu un milion de acţiuni benefice nu ajută, mai deloc, la îndeplinirea obiectivului.

Noi, toţi, trebuie să ne schimbăm!
Să ne aliniem, vasăzică, la un comportament european. În tot şi-n toate. Campaniile sînt bune pentru promovarea uneia sau alteia din activităţile noastre. Dar imaginea de sine se formează. Încet. Sigur, e mai greu de reparat. Pentru că, ştiţi dumneavoastră, peticul, tot petic rămîne. Dar, poate cel mai important, ar fi să nu ne huiduim singuri. E suficient cît rău ne fac alţii, pentru a mai adăuga şi noi o tuşă groasă la toate relele lumii. „Fallacia accidentis” – spune un vechi dicton latin. Şi reprezintă sofismul accidentului. Asta pentru că a considera esenţial ceea ce este accidental reprezintă însăşi moartea imaginii de sine.

Revenind la iniţiativa liberală… E insuficientă! Pentru îmbunătăţirea percepţiei, toţi trebuie să facem ca imaginea despre noi să se schimbe, să devină pozitivă. Fiecare trebuie să facă în aşa fel încît întregul să arate altfel. Şi-i aproape pe gratis! Ce ziceţi, încercăm?