Guvernările „Să trăiţi bine” au îmbolnăvit sănătatea

Cu 11,4 la sută din produsul intern brut alocat pentru sănătate, România ocupă unul din ultimele locuri între ţările Uniunii Europene, în ceea ce priveşte ponderea în PIB a cheltuielilor pentru sănătate.

Plecînd de la această constatare, senatorul social-democrat Alexandru Cordoş a precizat, marţi, 19 februarie, într-o declaraţie politică: „Una din principalele ameninţări pentru nivelul de trai o reprezintă starea cel puţin îngrijorătoare în care se află sectorul sanitar românesc”. În opinia lui Cordoş, vina pentru actuala stare de lucruri din domeniul sănătăţii aparţine guvernelor ce au condus România între anii 2008 – 2012. Sistemul de sănătate „subfinanţat şi depopulat în ritm accelerat în ultimii ani, de guvernele PDL, şi-a pus amprenta în mod negativ nu doar asupra indivizilor, cît şi asupra societăţii în ansamblul său”.

Senatorul clujean consideră că pentru ameliorarea stării sistemului de sănătate trebuie eliminate unele neajunsuri majore, precum:

1. Incapacitatea statului de-a finanţa sistemul
Cea mai mare parte a banilor pentru sănătate trec prin bugetul Fondului Naţional pentru Asigurări Sociale de Sănătate (FNASS). În 2012, FNASS a cheltuit 3,32 la sută din PIB, în timp ce ţările dezvoltate din Uniunea Europeană cheltuiesc pentru sănătate circa 16 la sută din PIB.

2. Cheltuielile cu medicamentele: printre cele mai mici între ţările UE
Cu puţin peste 100 de euro pe locuitor, anual, România se află pe penultimul loc în UE şi pe unul din ultimele locuri in Europa în materie de cheltuieli pentru medicamente eliberate pe bază de reţetă. La acest indicator, sub România se află doar Bulgaria, Belarus, Rusia şi Ucraina. Media europeană în materie se cifrează la aproximativ 450 de euro pe locuitor, anual.

3. Populaţie bolnavă = Economie bolnavă
Potrivit unui studiu realizat de Institutul de Prognoză Economică, dacă starea de sănătate a populaţiei din România s-ar situa la nivelul mediu al UE, producţia economică ar înregistra un surplus de 6,7 miliarde euro, ceea ce reprezintă  aproape 5 la sută din PIB, datorită creşterii productivităţii muncii.

„Totodată, nu ar trebui neglijat nici efectul economic al creşterii încasărilor la buget, din impozitele aplicate industriei farmaceutice. Acestea sînt situate undeva în jur de 20 la sută din totalul valorii pieţei de medicamente comercializate pe bază de reţete, respectiv aproape 2 miliarde lei, sau 0,35 la sută din PIB” a apreciat Cordoş, în declaraţia politică susţinută marţi, 19 februarie, în Parlamentul României.

4. Preţuri minime la medicamentele de bază
Preţurile mici îi lipsesc pe români de medicamente. La această concluzie, aparent stupefiantă, a ajuns senatorul Alexandru Cordoş. Acesta explică: „Peste 40 la sută din medicamentele comercializate pe bază de prescripţie au fost înregistrate direct la preţul cel mai mic din Europa, iar aproape 50 la sută costă doar cu ceva mai mult decît preţul minim european. De aceea, peste 20 la sută din medicamente nu mai ajung la români, deoarece sînt reexportate.”

Cordoş propune luarea unor măsuri prin care să se asigure „reuşita actului medical, cu reintegrarea rapidă a pacientului în activitatea productivă.”   Menţinerea unor medicamente ieftine pe piaţă nu s-a dovedit o soluţie utilă scopului enunţat de către parlamentarul clujean.

Un sistem de sănătate bolnav face inutilă măsura creşterii vîrstei de pensionare, deoarece, potrivit lui Cordoş „precaritatea stării de sănătate a celor încă apţi de muncă va lăsa fără obiect creşterea vîrstei de pensionare.”

Pentru eliminarea tarelor din domeniul sănătăţii publice, un sistem viciat „de modalităţi generalizate de deturnare a banilor publici şi de mercurialul şpăgilor pentru supravieţuire”, Cordoş propune „modificarea din temelii a modului în care se face asistenţa medicală şi finanţarea acestui sector-cheie, printr-o lege adusă la zi, în acord nu atît cu improvizaţiile actuale, ci cu un mod sustenabil de  îmbunătăţire a serviciilor medicale.”

Emil HĂLĂŞTUAN