Galeriile subterane care leagă cele două Corei

El Mundo

Gura de intrare şi o coborîre de 70 de metri în subteran conduc la prima galerie care face legătură cu Coreea de Nord. Coborîrea se face cu capul aplecat între pereţii de granit pînă la zidurile pe care armata sud-correană le-a ridicat pentru a bloca trecerea inamicului de cînd a descoperit Al Treilea Tunel de Agresiune, în 1978. “Ştim că există cel puţin zece astfel de tuneluri terminate sau în construcţie. Ceea ce nu ştim este localizarea lor”, explică Dae Hyun, unul din grăniceri.
Testul cu o bombă nucleară a unit comunitatea internaţională în condamnarea sa şi a reamintit capacitatea de distrugere aflată în mîinile celui mai totalitar şi ermetic regim de la Phenian. Însă de partea sud-coreeană a frontierei celei mai militarizate din lume, unde circa 2 milioane de militari îşi apără poziţiile de-a lungul paralelei 38, ameninţarea atomică este o preocupare secundară. Adevăratul risc îl reprezintă o invazie terestră convenţională. Trupele sud-coreene au descoperit pînă acum patru tunele construite de Coreea de Nord pentru a se infiltra în teritoriul lor. Un singur coridor, care în unele cazuri pătrunde aproape un kilometru în teritoriul sud-coreean, este suficient pentru a trece 30.000 de soldaţi cu armamentul lor de cealaltă parte a graniţei în mai puţin de o oră.
Soldaţi americani şi sud-coreeni inspectează constant terenul în căutare de piste, verificînd informaţii de la dezertori nord-coreeni şi perforează continuu Zona Demilitarizată a celor două Corei în căutare de posibile treceri. Este o muncă anevoioasă, avînd în vedere că tunelurile sînt săpate la mare adîncime şi au gurile de acces astupate pentru a nu trezi suspiciuni. Al Treilea Tunel a fost descoperit graţie informaţiei furnizate de un dezertor. Pereţii au fost vopsiţi în negru pentru a se crede că este o mină de cărbune. Guvernul sud-coreean l-a transformat într-un simbol al “agresiunii nord-coreene” şi în atracţie turistică. O tarabă vinde la intrare suveniruri ale ultimei cortine de fier al Războiului Rece, inclusiv bucăţi din gardul de sîrmă ghimpată care divizează Peninsula coreeană de la sfîrşitul celui de-al doilea război
Diversitatea turiştilor care vizitează galeriile “cîrtiţelor” nord-coreene contrastează cu situaţia pe care o trăiesc localnicii din zonă. Cei circa 200 de săteni din localitatea Taesung-dong (Poporul Libertăţii) nu trebuie decît să se uite pe geam pentru a vedea trupele nord-coreene concentrate de cealaltă parte a rîului Seocheongang. Localnicii sînt evacuaţi de două ori pe an în cadrul simulărilor pentru o viitoare invazie. Nimeni nu are voie să iasă din casă după ora 11 seara şi cea mai mare construcţie din zonă este un bunker, aprovizionat cu alimentele necesare unei lungi şederi sub pămînt. “Sînt în prima linie a focului”, spune unul din soldaţii care patrulează zona.
Coreea de Nord a invadat sudul în 1950, începînd un război care a făcut circa 4 milioane de victime şi s-a încheiat după trei ani cu un armistiţiu care a creat frontiera acolo unde se găseşte şi acum. Tunelurile descoperite amintesc că Phenianul nu a renunţat la visul său de a unifica peninsula coreeana prin forţă. Al Treilea Tunel se găseşte la doar 40 de kilometri distanţă de Seul. Pentru turiştii, vizitatorii şi jurnaliştii care ajung aici este o ocazie de a pătrunde la 150 de adîncime pe sub Coreea de Nord. “Este o senzaţie ciudată”, asigură ghidul, “dacă am pătrunde dincolo de zidul care blochează trecerea ne-am putea plimbă pe sub ei”.