Federaţia

RADU VIDA

Nu sîntem singurii care au mai vorbit despre Uniunea Europeană. Şi, de la început trebuie spus, catalogarea drept ‘’eurosceptic’’ este inutilă, din moment ce anatema este aruncată asupra celor care critică această… formaţiune statală. O privire obiectivă asupra fenomenului lasă să se vadă eşuarea proiectului, gravele probleme pe care le-a generat şi imposibilitatea reglării aducerii la un statut de normalitate.

Constatam şi noi, alături de alţi comentatori, că cea mai mare realizare a proiectului european este mitul. Numai aşa se explică dorinţa de integrare a statelor mici. Cu o corecţie: a statelor mici şi subdezvoltate, cu un regim politic aparte şi o economie necompetitivă. Uniunea Europeană s-a conturat în forma pe care o ştim astăzi doar pentru că statele mari aveau nevoie de un debuşeu pentru expansiunea lor. Ne-am amăgit atunci cînd am crezut că ţările dezvoltate din punct de vedere economic vor împărţi (şi) mizeria în noua formulă. O extindere a pieţelor s-a realizat temporar, supraproducţia a fost evitată, iar consumul accelerat. Polarizarea accentuată şi distrugerea economiilor emergente a dus repede la disensiuni financiare, astfel că Uniunea a intrat în cea mai mare criză pe care a cunoscut-o  din 1950 încoace. Acum, Europa pare epuizată de propria-i neputinţă, de pericolul ieşirii unor ţări din acest CAP mistic. Iar realitatea confirmă atacuri de peste tot: din partea SUA, China, Rusia şi lumea arabă. Fiecare dintre cei enumeraţi au văzut pericolul dezvoltării proiectului european altfel, iar riposta economico-financiară sau brutal teroristă pare să slăbească încheieturile Bătrînului Continent.

O dezintegrare a zonei euro, o… umflare a graniţelor zonei Schengen şi o revigorare a ‘’celei de a treia căi’’ (Blair) este de nerealizat. Aşa că, tot mai mulţi dintre susţinătorii proiectului cer o şi mai mare bazaconie: federalizarea.

Neîndoielnic că şi acest concept este înveşmîntat în aura religioasă a promisiunilor. Numai că, fie şi o superficială analiză, duce la constatarea unor multiple feluri de federaţii: cea americană, bunăoară s-a format în alte condiţii şi nu a întrunit orgoliile unor oameni care, chiar dacă de diferite naţionalităţi, îşi pierduseră patria-mamă şi tindeau să realizeze una nouă. A lor! Şi numai a lor!  Există şi formula rusească a federalismului, care pe fondul sărăciei generale nu produce nimic, decît conflicte interetnice şi împotmoliri şi mai accentuate în mocirla subdezvoltării. Am lăsat la urmă federaţia germană, pentru că aici zace şi mitul manipulator. E minunat să priveşti Marea Germanie cum s-a refăcut după reunificare. Dar au făcut-o nemţii pentru nemţi. Şi n-au terminat nici astăzi. Pe cînd, în momentul în care s-a sugerat doar să se facă ceva  de genul nemţi şi francezi, austrieci şi danezi, norvegieni şi englezi… pentru greci sau români sau unguri, lumea bună a întors spatele ideii.

Acum, un comisar francez a cerut federalizarea pînă în 2016. Test! Iar reacţia a venit imediat: în Europa nu se poate realiza nici o guvernanţă economică, nici fiscală şi nici un management colectiv al tuturor direcţiilor bugetare, supravegherea a peste 6000 de bănci de către BCE,  armonizarea impozitelor, folosirea aceleiaşi unităţi de măsură pentru formarea preţurilor şi impozitelor. Ştiţi de a zis Gheorghe cînd a văzut pentru prima dată o girafă: aşa ceva nici că se există!