Făclia și TIFF, al 25-lea capitol comun. Un sfert de secol de istorie scrisă din inima festivalului

Festivalul Internațional de Film TRANSILVANIA.25

Aniversarea festivalului, măsura timpului personal și colectiv

Peste numai câteva zile, Festivalul Internațional de Film TRANSILVANIA ajunge la o bornă care părea improbabilă la începuturile sale: 25 de ani de existență. Festivalul care a început în 2002 aproape ca un act de încăpățânare culturală într-un oraș fără o infrastructură cinematografică modernă, a devenit între timp cel mai important festival de film din România și unul dintre cele mai relevante din Europa Centrală și de Est.

De la bun început 

Pentru mine și pentru FĂCLIA, aniversarea are și o altă dimensiune: este al 25-lea TIFF la care luăm parte. Am fost acolo de la bun început, când proiecțiile păreau mai degrabă, fără exagerare, niște întâlniri secrete între oameni care încă mai credeau în cinema ca experiență colectivă. Am fost acolo când spațiile pietonale din fața cinematografelor deveneau, seară de seară, mici orășele. Și am rămas suficient de mult încât să văd cum festivalul crește de la o ediție la alta. Să văd cum festivalul a început să crească împreună cu orașul.

La începul anilor 2000, Cluj-Napoca nu era încă orașul-festival din zilele noastre. TIFF a contribuit și contribuie în continuare la transformarea lui într-un spațiu cultural viu, cosmopolit, conectat la cinemaul european și mondial. Este deja în firea lucrurilor să vezi filme proiectate în piețe, castele, curți interioare, muzee etnografice…TIFF a fost cel care a făcut ca această idee să devină parte din identitatea orașului.

În 25 de ani, festivalul a trecut prin toate etapele maturizării. A început ca o aventură cinefilă și a ajuns o autentică instituție culturală. A adus la Cluj artiști importanți. A propus evenimente de neuitat, de la expoziții la concerte, proiecții speciale, ateliere, premii tot mai multe și însemnate. Și nu în ultimul rând, a adus la Cluj oameni din toate colțurile lumii, iubitori ai celei de a 7-a arte, public care a învățat, nu am alt cuvânt, să stea la cozi pentru filme necunoscute, doar din încrederea în selecție. Pot afirma că TIFF a format în timp, generații de spectatori. Astfel, în jurul festivalului s-a creat un ritual anual: zece zile în care orașul respiră altfel, în care programul zilnic se măsoară în proiecții, nu în ore. Și încă un lucru la fel de important. TIFF a păstrat componenta de descoperire artistică. Selecțiile operate au privilegiat cinemaul independent, autorii emergenți și producțiile care circulă mai greu în rețelele comerciale.

Există și o memorie afectivă TIFF, imposibil de arhivat complet. Și au rămas bine întipărite ploaia prinsă la un film în aer liber, aplauzele după fiecare proiecție în parte, discuțiile de la miezul nopții post proiecție, cafelele băute între două screeninguri, drumurile parcurse mai mult pe fugaă, de la un cinematograf la altul, de la o întâlnire la alta, conferințele de presă, interviurile luate, galele de decernare a premiilor, articolele scrise mult după miezul nopții pentru a fi timp real, sentimentul trăit din plin că timp de câteva zile, cinemaul devine centrul lumii.

Vedeți dumneavoastră, fiecare ediție a avut propriul ei ritm. Unele au fost exuberante, altele melancolice. Unele au adus revelații cinematografice, nume noi, toate însă rămase în ceea ce spuneam, memoria afectivă. Dar cu siguranță că adevărata continuitate a TIFF-ului stă tocmai în capacitatea lui de a păstra viu și nealterat entuziasmul începutului, chiar și după ce a devenit un brand cultural matur.

Este greu să vorbești despre cei 25 de ani fără să apară, inevitabil, nostalgia. Cinematografele dispărute, oamenii care nu mai sunt, secțiunile care s-au reinventat, generațiile de spectatori care s-au schimbat și se schimbă…Și totuși, TIFF are ceva rar: merge înainte fără să-și piardă memoria.

Măsura timpului personal și colectiv

Cât mă privește, după 24 de ediții scrise și trăite, al 25-lea TIFF, 12-21 iunie 2026, înseamnă cu siguranță aniversarea festivalului, măsura timpului personal și colectiv, Făclia în cazul de față. Colegii de redacție care mi-au stat alături, care-mi stau alături și în aceste zile. Sunt puține evenimente culturale care pot spune că au însoțit o viață timp de un sfert de secol. TIFF este unul dintre ele. Și pentru acest lucru, calde mulțumiri și aprecieri experimentatului duo Tudor Giurgiu-Mihai Chirilov. Grație lor, într-o perioadă în care consumul de film s-a mutat mai mult spre paltformele digitale, festivalul a păstrat și duce mai departe ideea cinemaului ca experiență individuală, colectivă și spațiu de dialog nu în ultimul rând. După 25 de ani, aceasta pare să fie adevărata sa moștenire.

Demostene Șofron