Eveniment editorial

“Aventura comediei româneşti 1780 – 2009”. Excelenţa în critica şi istoria teatrală : Justin Ceuca

După titluri precum “Zaharia Bârsan” (1978), “Teatrologia românească interbelică” (1990), “Despre constituirea dramei” (1995), “Silvia Ghelan. Eseu despre un Actor” (1998), “Evoluţia formelor dramatice” (2003), “Aventura dramei româneşti” (2005), “Aureliu Manea. Eseu despre un Regizor” (2007), “Teatrul Naţional Cluj – Napoca 1919 – 1994. Studiu monografic” (principal autor şi coordonator), Justin Ceuca ne oferă un volum veritabil şi autentic eveniment editorial. Un titlu – Aventura comediei româneşti 1780 – 2009 – care atestă o dată în plus calităţile omului şi ale teatrologului deopotrivă. Pentru că dacă e să scriu despre OMUL care este Justin Ceuca, atunci trebuie scrise şi menţionate cîteva dintre marile sale caracteristici printre care se numără răbdarea, minuţiozitatea, atenţia, scrupulozitatea, … Dacă e să mă aplec asupra TEATROLOGULUI atunci trebuie să remarc plăcerea lecturii, cea a vizionării spectacolului de teatru, a întocmirii de fişe, curiozitatea, comparaţia, sinteza nu în ultimul rînd, o putere ieşită din comun de a sintetiza date, oameni, lucrări.

Cert este că avem în Justin Ceuca un profesionist în sensul adevărat al cuvîntului. O dovedeşte şi recentul titlu, Aventura comediei româneşti 1780 – 2009, la care autorul a lucrat peste patru ani şi vedem cu ce rezultate. Sînt peste patru ani de scris. Lor li se adaugă alţi ani, mulţi desigur, de citit, glosat, fişat, văzut, comparat, Justin Ceuca devenind astfel un enciclopedist al teatrului românesc şi nu numai. Afirmaţia se susţine prin datele pe care le oferă recentul titlu, în care sînt cuprinse peste 600 de piese de teatru numai din spaţiul românesc, plus alte cca o sută din teatrul universal (!!!), multe dintre ele suportînd comentariile autorului, referinţe necesare şi obligatorii pentru un asemenea demers ştiinţific. Din care nu lipsesc date de referinţă despre comic (definire, mijloace, procedee, figuri, receptare, rîs), despre comedie (“Comedia pune în pagină dramaturgică comicul, îl structurează, creează cadre, pretexte pentru procesele comice, pentru afirmarea acestora”, pagina 16), despre comicul în spaţiul românesc (categoriile estetice ale comicului/satira, ironia, zeflemeaua, maliţia, cinism, sarcasm, parodie, grotesc, ridicol, caricatural, spiritual, umor negru, teatralul; categoriile comicului la români/specific etnic; comicul în comedia românească; formele teatrale ale comicului), comedia românească (caracterizare generală/coordonate, teme, public, omul comis românesc, direcţii/forme dramaturgice, comedia satirică, comedia sentimentală, comedia de bulevard, comedia poetică, comedia istorică, tragicomedia, comedia realist psihologică, fabula dramatică, comedii muzicale şi operete, comedia românească şi avangarda/interbelică – postbelică, comedia socialistă, comedia actuală/post revoluţie pînă în 2009), pentru toate capitolele şi subcapitolele abordate existînd exemplificări, titluri de piese mai mult sau mai puţin cunoscute, autori cunoscuţi sau intraţi în negura timpului.

Justin Ceuca dedică pagini pertinente dramaturgilor Costache Conachi, GM Zamfirescu, G. Ranetti, Ion Luca Caragiale, Alecu Russo, Matei Millo, Costache Halepin, Vasile Alecsandri, Iosif Vulcan, Grigore Ventura, Ion Minulescu, Eugen Ionescu, Radu Stanca, Marin Sorescu, Mihail Sorbul, Vlad Zografi, Tudor Muşatescu, Victor Eftimiu, Alexandru Kiriţescu, V. I. Popa, George Ciprian, Gellu Naum, Nicolae Iorga, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, I. Valjan, Matei Vişniec, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan, Mihai Sebastian, Ion Sava, Horia Lovinescu, Ion Băeşu, Teodor Mazilu, Dumitru Solomon, Viorel Cacoveanu, Vasile Rebreanu, Radu Ţuculescu, Dumitru Crudu, Saviana Stănescu, Gianina Cărbunariu, Radu Macrinici, Mimi Brănescu, Cornel Udrea, Ştefan Peca, Bogdan Amaru, Ecaterina Oproiu, ND Cocea, …

Concluzia ? Îi dau cuvîntul lui Justin Ceuca, citez, “Aventura propriu zisă a comediei româneşti începe în forţă, cu Vasile Alecsandri şi IL Caragiale, două vîrfuri, ultimul ne mai egalat de alt comediograf. Urmează o coborîre a ştechetei pînă în interbelic. În interbelic se constată o creştere moderată, mai ales la nivelul mediu general al textelor, cu destule comedii recuperabile. Comedia socialistă a fost grav afectată de conformism. Dar s-a manifestat şi o rezistenţă, concretizată în cîteva valori. În actualitate, deocamdată avem doar unele deschideri de perspectivă, de originalitate. Dar există dramaturgi cu certe calităţi. Comedia românească actuală se caută pe sine” (pagina 355).

De amintit este şi Lista lui Justin Ceuca, cu siguranţă o listă care cuprinde cele mai bune titluri, cele care merită citite, puse în scenă, văzute, listă în care ocupă un loc de cinste piesele lui IL caragiale (O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută, conu Leonida faţă cu Reacţiunea,…), apoi piese precum Titanic vals, Micul infern, Omul care a văzut moartea, Plicul lui Liviu Rebreanu, Tache, Ianche şi Cadîr, Gaiţele, Omul cu mîrţoaga, Capul de răţoi, Angajare de clovn, Cîntăreaţa cheală, Fii cuminte Cristofor, Răceala, Există nervi, Desfacerea gunoaielor, Preşul, Idolul şi Ion Anapoda, Nu sînt Turnul Eiffel, Mobilă şi durere, Mă propun director, Salonul, Să epilăm spre vest, Kebab, Ciuperci pentru familii fericite, Cu sufletul la pielea goală, Acasă la tata,..., regret că nu le pot aminti pe toate, sînt însă reprezentative.

Aventura comediei româneşti 1780 – 2009 trebuie să aibă un final fericit, unul care se impune şi care ar îngloba toată activitatea din domeniile criticii şi istoriei teatrale, Premiul UNITER. Ar fi răsplata meritată adusă unui profesionist desăvîrşit.

Demostene ŞOFRON