Este chiar suspendat protocolul USL?

Ilie CĂLIAN

Cu jumătate de gură, forţat de întrebările insistente ale ziariştilor, premierul Victor Ponta, preşedintele PSD şi copreşedinte al USL, a afirmat că protocolul USL este “suspendat” şi că este nevoie de o renegociere a acestuia – în special între PSD şi PNL. Pe de altă parte, Crin Antonescu, preşedintele PNL şi copreşedinte, şi el, al USL, a ocolit un răspuns clar. Mai este de reţinut o precizare a lui Ponta – anume, că miza nu este persoana lui Sorin Roşca Stănescu, ci o atitudine a întregului PNL. Ponta (PSD) doreşte să ştie “dacă, în momentele grele care urmează, PNL, în totalitatea sa, nu este solidar cu deciziile grele pe care trebuie să le luăm”. E adevărat, S.R. Stănescu şi-a prezentat victoria sa din Senat – cînd a fost adoptată o propunere care nu avea avizul favorabil al Guvernului, nici al unor comisii, dar a întrunit voturile necesare cu sprijinul PDL şi PPDD – drept o victorie a Parlamentului asupra Guvernului, prin crearea unei noi majorităţi – a PNL cu Opoziţia. Făloşenia lui SRS e gravă: ea ar urma să arate public că PNL este pregătit să se despartă de PSD şi PC! Evident, într-o asemenea situaţie protocolul USL ar fi rupt. De fapt, însuşi Crin Antonescu a recunoscut “ceva”: că nu doar aşa-zisa criză a coabitării i-a deranjat pe liberali, ci mai cu seamă ei doresc “să nu mai ia el (Ponta –n.n.) toată imaginea, ci să lase şi altora, pentru a nu exista riscul de a confisca totul şi a da impresia că sîntem o prezenţă insignifiantă”.

Aici pare să fie problema problemelor: “imaginea” PNL – şi mai cu seamă a lui Crin Antonescu. După cum bine se ştie, PSD şi Victor Ponta însuşi au susţinut permanent că Crin Antonescu este candidatul comun al USL la preşedinţia României, în 2014. Pînă atunci, evident, Crin Antonescu nu are alt spaţiu de “desfăşurare” decît Senatul, al cărui preşedinte este (şi, “probabil”, înscrierea pe ordinea de zi a acelui proiect de lege care nu primise avizele pozitive o legătură cu funcţia sa). În acelaşi timp, Victor Ponta, în calitatea sa de prim-ministru, are, inevitabil, mai multă “imagine”. Asta – în situaţia în care chiar în interioarul PNL preşedintele Crin Antonescu are contestatari care se gîndesc la o altă propunere liberală pentru preşedinţie, iar pe de altă parte, sondajele de opinie îl situează pe locul trei în preferinţele respondenţilor. Iată că în sondajul realizat de INSCOP (la comanda ziarului Adevărul), realizat la sfîrşitul lunii aprilie, la întrebarea referitoare la cea mai potrivită persoană pentru funcţia de preşedinte al României, situaţia se prezintă aşa: Victor Ponta – 49,4%, Mugur Is[rescu – 47$, Crin Antonescu – 44%, Sorin Oprescu – 42,5%. Desigur, introducerea de către “sondorii de opinie” în această listă de oameni politici a lui Mugur Isărescu (guvernatorul Băncii Naţionale, care nu şi-a exprimat dorinţa de a candida) este oarecum ciudată. Să observăm că, la această întrebare, 1% din respondenţi au declarat că nu-l cunosc pe Isărescu.

Pe Crin Antonescu nu-l cunosc 0,7%, în timp ce pe Victor Ponta nu-l cunosc doar 0,2%. Oricum al lua statisticile, este evident că preşedintele liberal se poziţionează după Victor Ponta. Aceeaşi situaţie o constata şi un sondaj Anvangarde (tot de la sfîrşitul lunii aprilie), care îl posta pe Ponta chiar cu 12% procente în faţa lui Antonescu la “încredere”. Aşadar, îngrijorarea lui Crin Antonescu şi a PNL pare să nu fie inutilă. Numai că a scoate castanele din foc prin constituirea unei noi opoziţii parlamentare la Guvernul USL, opoziţie condusă de PNL, membru al USL, este, dacă nu o absurditate, măcar o practică extrem de periculoasă. Să ne amintim lecţia anului 2004: PNL avea nevoie de un “rîndaş”, care că facă “munca de jos”, pe care “boierul” PNL n-o face – şi aşa a apelat la Băsescu. Urmarea s-a văzut. Pentru PNL – în special pentru Crin Antonescu – despărţirea de PSD (şi PC?!) ar însemna, de fapt, să pună sub semnul întrebării chiar alegerea lui Crin Antonescu drept preşedinte al României.

Mai există o problemă. Din evoluţia dezbaterilor de pînă acum în legătură cu Constituţia, am remarcat că subiectul “preşedintelui jucător”, statut condamnat cu vehemenţă pînă acum, nu prea este “de actualitate” – şi n-ar fi exclus ca lui Crin Antonescu să-i cam placă, şi lui, să fie un soi de “jucător”, statut care, măcar, să-i confere multă “imagine”. Sper să mă înşel …