Elena Udrea – preşedinta PDL?!

Ilie Călian

8 Nu mai miră pe nimeni faptul că, din nou şi cu acelaşi dispreţ faţă de Constituţie, preşedintele “apolitic” Traian Băsescu se implică direct şi partizan, părtinitor, în alegerile interne ale unui partid – în acest caz, din partidul său, PDL. Motivul îl ştim: teama că i-ar scă-pa din mînă acest partid – cît şi cum mai este -, întrucît, aşa cum spu-nea la Cluj-Napoca, cu ocazia întîlnirii sale cu Emil Boc, PDL “se îndreaptă spre zona marginală a politicului”. Desigur, lucrul acesta îl ştim cu toţii – după cum ştim, la fel de bine, că, în conformitate cu Constituţia României, nu e treaba preşedintelui ţării să facă ordine în-tr-un partid sau altul. Dar Băsescu este foarte serios îngrijorat. El pleacă de la premisa – pe care iarăşi o cunoaştem cu toţii – că democrat-liberalii săi “nu au un lider care să-i tracteze”. (Exprimarea nu este tocmai măgulitoare pentru membrii PDL, văzuţi ca nişte simple va-goane, care nu se pot mişca singure.)

Şi, tot cum presupuneam mulţi dintre noi, încă din toamna trecu-tă, Băsescu va face tot ce poate – şi poate! – pentru a-l înlocui pe Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al PDL, cu argumentul că, sub con-ducerea sa, PDL a pierdut catastrofal şi alegerile locale, şi pe cele parlamentare. Şi cine ar fi mai potrivit în locul lui Blaga? Evident, Elena Udrea. E adevărat că şi ea este un simbol al eşecului: a condus aşa de bine organizaţia PDL Bucureşti, încît aceasta a pierdut totul la locale, iar ea personal, la Roman, nu a izbutit să ia majoritatea voturilor în colegiul în care a candidat, intrînd în Parlament prin redistribuire.

Traian Băsescu şi-a explicat pe larg poziţia la un post tv “cu naşu-n suflet”. Acolo a pledat cu multă înfocare pentru Elena Udrea, considerînd că “va deveni un politician de forţă în România”. E adevărat, spune Băsescu, “ea trebuie să se descalţe de pantofii cu toc foar-te înalt, să mai lase din poşetele alea” – dar nici o vorbuliţă despre decolteurile ei aţîţătoare şi pantalonii mulaţi pe fese. (Cum zicea un coleg, poate că Băsescu ar trebui, mai întîi, s-o întrebe pe Frau Merkel dacă ar accepta-o pe Elena Udrea ca preşedinte în familia popularilor europeni, neobişnuiţi cu stilul vampă la nivelul sobrilor creştin-democraţi sau democrat-creştini.)

Însă nu atît susţinerea Elenei Udrea de către Băsescu a şocat, ci înverşunarea cu care l-a atacat pe Vasile Blaga şi, ca urmare, răs-punsul dur al acestuia. Acesta se declară “deranjat” de “anumite neade-văruri spuse de d-l preşedinte” în legătură cu rolul unor persoane din conducerea PDL în evoluţia catastrofală a partidului, pentru a-i amin-ti lui Băsescu că el, Blaga, şi alţii cîţiva au organizat mitingurile pro-Băsescu la referendum, şi nu Elena Udrea. Şi, spune Blaga, “D-l Traian Băsescu nu a lovit în mine, a lovit în PDL.”

Afirmaţia a fost ulterior reluată, în diverse formulări, de alţi lideri ai PDL. Pînă la urmă s-ar putea ca tocmai aceasta să fie adevărata problemă: ar mai pu-tea să se refacă PDL cu Elena Udrea în frunte – nemulţumind, deopotrivă, şi “garda veche”, şi “intelectualii” partidului? Asta, după ce Băsescu a repetat cuvîntul “mediocritate”, cu referire la feluriţii lideri ai PDL – adică, nici Elena Udrea n-ar fi cine ştie ce, dar ceilalţi (fostul preşedinte, Emil Boc, actualul, Vasile Blaga, ca şi alţii) ar fi chiar sub nivelul de competenţă al Elenei Udrea. Desigur, nu poţi să iei în serios tot ce debitează Traian Băsescu, întrucît tot el a spus că PDL ar avea un foarte bun candidat la preşedinţia ţării. De fapt, nici mă-car insistenţa cu care o susţine pe Elena Udrea n-ar trebui s-o consi-derăm ca semnul certitudinii că aceasta va ocupa prima funcţie în PDL: s-ar putea ca, cu binecunoscuta sa viclenie, doar să agite apele înaintea Convenţiei Extraordinare, pentru a încerca să-şi fidelizeze tabăra care, între timp, se va dovedi mai puternică şi pe care s-o sprijine de-cisiv la Convenţie. Pentru că nu ne putem imagina ca, acum, Băsescu să accepte să fie perdant în propriul partid.