Doamna Irina Petraş – la aniversară: Irina Petraş – un Al. Rosetti al Clujului

O cunosc pe Doamna Irina Petraş încă din timpul studenţiei mele (1975-1979). Era pe atunci asistent univesitar la Catedra de limba română pentru studenţi străini (cred că aşa se numea catedra care îi şcolariza pe numeroşii studenţi de pe alte meleaguri –  arabi, greci, dar şi chinezi şi vietnamezi). Doamna Irina Petraş avea să îmi atragă atenţia, mai ales, prin volumul ei de debut, Proza lui Camil Petrescu (1981), iniţial teză de doctorat, publicată într-un context de revigorare a interesului pentru Camil Petrescu (cu cîţiva ani înainte, în 1975, marele nostru profesor, Mircea Zaciu, îi editase lui Camil Petrescu volumul Note zilnice, cu mare ecou în lumea literară a vremii).

Plecarea mea la Timişoara, în 1979, pentru efectuarea stagiului obligatoriu în învăţămînt, m-a rupt puţin de realitatea culturală clujeană, dar pe Doamna Irina Petraş am reîntîlnit-o prin intermediul cărţii publicate ulterior, devenită un reper în domeniu, Un veac de nemurire: Mihai Eminescu, Veronica Micle, Ion Creangă, eseu, 1989.

Au venit “deranjamentele” din decembrie 1989, cum spunea regretatul scriitor Tudor Ionescu, evenimente după care s-au întîmplat atîtea în jurul nostru şi cu noi. Irina a lucrat la mai multe instituţii – Editura Didactică şi Pedagogică, Biblioteca Judeţeană “Octavian Goga”, iar acum este redactor-şef al Editurii Casa Cărţii de Ştiinţă – peste tot dovedind ataşament faţă de instituţia la care lucra (lucrează), ilustrînd vorba că “omul sfinţeşte locul”. Totuşi, opinia mea este că niciunul din aceste “joburi” nu a fost pe măsura înzestrării sale. Prin anvergura intelectuală pe care o are, prin limbile străine pe care le vorbeşte, prin forţa de muncă, prin hobby-urile unui om ales (a avut zece expoziţii personale de pictură), prin generozitatea pusă la dispoziţia celorlalţi, prin capacitatea ei extraordinară de comunicare, locul îi era la o catedră universitară. Poate a avut oferte, dar le-a refuzat (am încercat eu însumi să o lămuresc să ţină măcar un curs, la Jurnalism, dar fără succes).  În 1978 am fost plecat la Viena, cu o bursă, iar la întoarcerea acasă am publicat, în coloanele ziarului Făclia (numit multă vreme, vă amintiţi, Adevărul de Cluj), un lung serial, Jurnal vienez. Într-o zi, Doamna Irina Petraş m-a sfătuit să-mi reunesc într-un volum aceste articole. Aşa s-a născut prima mea carte, Peregrin prin Europa. File de jurnal: Viena, Budapesta, Praga, Varşovia. Cuvînt înainte de Constantin Ciopraga, membru al Academiei Române, carte publicată (în 1998) chiar la Editura Didactică şi Pedagogică, în colecţia “Akademos”, coordonată de Irina.
De fapt, după Revoluţie, Irina a lucrat mai ales ca editor, astfel încît nu există un autor clujean care să nu fi publicat, cel puţin o carte, “la Irina”.

Ceea ce m-a apropiat şi mai mult de Doamna Irina Petraş a fost prietenul nostru comun, Ştefan J. Fay, care pur şi simplu o diviniza, deşi nu s-au întîlnit niciodată faţă în faţă. Mărturie, în acest sens, stau scrisorile de la Ştefan J. Fay, pe care le-am publicat în volumul De amicitia (2009), prefaţat de Irina, unde referinţele la personalitatea sa sînt superlative.  Doamna Irina Petraş este de o energie debordantă în toate funcţiile publice pe care le are: preşedinte al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, funcţie pe care o deţine din 2005 (coordonez o teză de doctorat despre istoria Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor, iar cînd aceasta va fi încheiată, se va vedea rolul imens pe care l-a avut şi îl are Doamna Irina Petraş în viaţa asociaţiei noastre), vicepreşedinte al Societăţii Culturale “Lucian Blaga”, recent propunîndu-i-se funcţia de director al Filialei Cluj a Institutului Cultural Român etc.

Scriitorii sînt, în general, plini de orgolii şi sensibilităţi exacerbate. O spune şi Ovidiu Pecican: “În ceea ce priveşte lumea artiştilor şi a oamenilor de cultură, nu este necunoscut faptul că aceasta este pasională, colorată de orgolii, întemeiate, de altfel, de cele mai multe ori, pe caracterul original al prestaţiilor din domeniu şi pe sentimentul unei demnităţi a creatorului asumate în toate componentele ei.”

Cu toate acestea, Doamna Irina Petraş se înţelege cu toţi scriitorii, îi ascultă cu răbdare, le tipăreşte volumele, actualizînd, pentru mine, prin generozitate şi talent editorial, modelul marelui editor din perioada interbelică, Al. Rosetti, despre care G. Călinescu scria: “Cu un zîmbet etern, circulă în toate mediile, de la Curte la cafenea, din cercul academic şi politic în acela al tînărului scriitor proletar, suportînd cu delicateţă infinită cele mai omeneşti insistenţe şi stabilind o punte prudentă între adversarii literari, adunîndu-i laolaltă în aceleaşi colecţii, păstrîndu-şi cu fineţă libertatea şi nerenunţînd la producţia unora de dragul altora” (G. Călinescu, Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent, Fundaţia Europeană Drăgan, Editura Nagard, Madrid – Paris- Roma – Pelham N. Y., 1980, p. 832).
La mulţi ani, Irina, cu tot dragul!
Ilie Rad

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.