Diplomaţi români şi moldoveni fac front comun pentru aderarea R.Moldova la UE

Agerpres

Relaţia bilaterală între România şi Republica Moldova a atins un nivel de excelenţă, fără precedent în trecut.

Dezvoltarea relaţiei cu Republica Moldova a fost întotdeauna prioritatea României, strategică, statornică şi incontestabilă, a declarat Titus Corlăţean.

De asemenea, Natalia Gherman susţine că în relaţia dintre România şi Republica Moldova există “deplină încredere şi pragmatism”. “Consultările bilaterale pe domeniul integrării europene şi pe alte domenii sectoriale se desfăşoară constant, iar ritmul acestora este în ascensiune. Ne bucură foarte mult faptul că Bucureştiul înţelege foarte bine caracterul, pe alocuri dificil, în ceea ce priveşte desfăşurarea reformelor pe plan intern, trecînd prin aceeaşi fază destul de recent”, a declarat Natalia Gherman.

Totodată ea menţionează că, odată cu apropierea de UE, Republica Modova va avea nevoie de asistenţă tehnică şi financiară, iar România este deschisă să sprijine ţara sa. “Din acest punct de vedere Bucureştiul este un investitor foarte generos cu Republica Moldova”.

Ucraina nu mai este un jucător pasiv în reglementarea transnistreană, remarcă Nicolae Negru. “Intenţiile Moscovei de a restabili aerodromul militar de la Tiraspol şi de a echipa cu armament modern trupele sale staţionate ilegal în Transnistria trebuie să ne determine să căutăm să obţinem prietenia sau, cel puţin, alianţa cu Ucraina”. De aceea editorialistul găseşte oportună participarea preşedintelui Nicolae Timofti la ceremonia Bisericii Ortodoxe Ruse de la Kiev, alăturîndu-se celorlalţi preşedinţi “ai statelor pravoslavnice frăţeşti”.

Pe de altă parte, Constantin Tănase revine, ideea că vizita lui Nicolae Timofti la Kiev nu a fost oportună, ci chiar dăunătoare, iar decizia de a face respectivul pas nu a fost luată de Timofti, ci de vîrfurile coaliţiei de guvernămînt “care întotdeauna s-au căciulit în faţa Moscovei, neobţinînd nimic în schimb”.

Sculptorul Iurie Platon, cel care a realizat monumentul “Trenul durerii” în memoria victimelor deportărilor, amplasat recent în scuarul Gării. Acesta susţine că, la început, a conceput monumentul ca pe unul care să reprezinte nu doar deportările staliniste, ci, în general, experimentele asupra omenirii. Toţi dictatorii experimentau, spune el. Iurie Platon mai spune că lucrarea putea fi făcută în doi ani, dar, din cauza birocraţiei şi a condiţiilor neprielnice de lucru, a tot fost tărăgănată.