Din fotoliul de orchestră: Regal muzical pe scena Auditorium Maximum

Vineri 2 mai, a fost să fie una dintre acele seri în care te desparți greu, foarte greu, de artiști. Aplauzele sunt multe și meritate, dorința pentru cât mai multe bisuri la fel. Și seara a purtat patru inconfundabile semnături, toate cu activități de vârf pe axa recitaluri/concerte: Ana Silvestru (solist concertist; absolventă a Liceului de Muzică ”Enescu” de la București, studii licență la UNMB București/clasa prof univ dr Viniciu Moroianu, masterat la Universitatea de Arte din Zurich/clasa prof Konstantin Scherbakov) * Giulio Biddau (n. Cagliari; pian la Conservatorul din orașul natal, specializare la Paris cu Jean Marc Luisada la Ecole Normale și apoi cu Aldo Ciccolini și Dominique Merlet; cursuri la Hochschule fur Musik Hanns Eisler de la Berlin; diploma cu cea mai înaltă distincție conferită de Accademia Nazionale di Santa Cecilia; laureat al mai multor concursuri internaționale; recitaluri și concerte orchestre în întreaga lume; prof dr la Conservatorul din Cagliari) * Mihaela Despa(n. Ploiești; pian și percuție la Colegiul Carmen Sylva din Ploiești, dar șia la Colegiul George Enescu din București; studii de percuție cu Werner Otten și Hans Zonderop la Utrecht și Haga; masterat la Zurich, sub îndrumarea lui Rainer Seegers, Klaus Schwarzler și Raphael Christen; prim-timpanist al Orchestrei Simfonice din Berna) * Rainer Seegers(n. Dessau; studiul percuției la Conservatorul din  Hanovra; prim-timpanist al Orchestrei Filarmonicii din Berlin; numit și Papa timpaniștilor).

Programul serii a fost ofertant prin cele șase piese, cu început în baroc (JS Bach, Francois și Jacques Philidor), continuare cu impresioniștii Debussy și Ravel, cu modernul Bartok și cu punct final în Darius Milhaud, ultimii doi compozitori exponențiali ai secolului XX. Se impun câteva cuvinte…

Concertul s-a deschis cu un coral de JS Bach, Gottes Zeit ist die allerbeste Zeit (Actus Tragicus), BWV 106, transpus de Kurtag Gyorgy, coral urmat de Marche francaise/Marche a quatre timbales pour le Carrousel de Monseigneur de Andre și Jacques Philidor-ambele piese avându-i soliști pe Mihaela Despa și Rainer Seegers. Din impresioniști ne-am bucurat de Lindaraja de Debussy (lucrare inspirată de frumusețea Alhambrei), respectiv Mama mea gâsca de Ravel (versiune pentru două piane și percuție; Pavane de la Belle au bois dormant/lent; Petit Poucet/foarte moderat; Laideronnette, imperatrice des pagodes/marș; Les entretiens de la belle et de la bete/vals; Le jardin feerique/lent și grav).

Piesa de rezistență a serii a fost Sonata pentru două piane și percuție de Bartok Bela (Assai lento, Allegro troppo, Lento ma non troppo, Allegro non troppo), sonată pentru care există  versiuni orchestrale. Finalul a fost antrenant și dansant grație  unei lucrări de referință de Darius Milhaud, Brazileira în fa major, parte a III-a din Scaramouche, ne-am fi dorit, recunosc, încă un bis, chiar două.

A fost regal pe scena Auditorium Maximum. Am apreciat profesionalismul cu care au fost rezolvate dificultățile tehnico-interpretative ale celor șase lucrări, deloc, deloc ușoare. Între dificultăți aș aminti forța pasajelor contrastante, dar și rafinamentul discursului muzical, simfonismul lui Bartok, reușite sub umbrela generoasă a omogenității artistice. Susținută de aplauze meritate, un public nu numeros, dar cunoscător și al artiștilor, și ale lucrărilor din programul de concert.

Demostene Șofron