Destructurare şi restructurare

Ilie Călian

Fără mare tărăboi, PSD “lucrează” pentru fuziunea cu UNPR – partidul fantomă, creat prin “extragerea” din PSD a unor parlamentari, conform unui proiect al lui Traian Băsescu, specialist în destructurarea partidelor adverse. Revenirea oilor rătăcite la turmă se face discret. Adică, aşa cum PD făcuse stînga-mprejur cu 180 de grade, performanţă realizată sub comanda marelui conducător de oşti, cu patru stele de general pe umăr, Gabriel Oprea (reevaluat de Băsescu, după ce-l făcuse, anterior troacă de porci), UNPR se întoarce pocăit şi in corpore, cu general cu tot (?!), la partidul-mamă)tată. Mişcarea se face atît de discret, încît mai că-ţi vine să crezi că respectivii parlamentari, în frunte cu un ge-neral genial, ar fi făcut o abilă mişcare, a cărei subtilitate ne-a scăpat tuturor la vremea aceea. În ce mă priveşte, n-o să cred asta, rămînînd convins că era vorba tot de dorinţa de a ajunge la un ciolan pe care atunci PSD, în opoziţie fiind, nu-l putea oferi respectivilor parlamen-tari foarte flămînzi.

De partea cealaltă, PNL jubilează pe faţă, smulgînd, unul cîte unul, personaje importante de la PDL. “Echipei” de anul trecut a lui Sorin Frunzăverde i s-a alăturat prim-vicepreşedintele Mihai Stănişoară, pînă de curînd un “bastion” al băsismului – fost ministru al Apărării şi chiar consilier prezidenţial al lui Băsescu. O publicaţie oficioasă a lui Băsescu ne informează că mai sînt şi alţii care se pregătesc să treacă)revină la PNL, precizînd că aceştia fac parte din tabăra lui Vasile Blaga, adversarul cotrocenistei Elena Udrea. Ar fi vorba despre Romeo Raicu, preşedintele PDL sector 4 Bucureşti, Cristian Boureanu, fost liberal bătăios, despre primarul Braşovului, George Scripcaru, poate şi despre Mircea Hava, primar la Alba Iulia, dispus să plece la alt partid, dacă municipiului pe care-l conduce i s-ar oferi statutul de capitală de regi-une.

Aşadar, tabăra băsistă este în plin proces de destructurare, în condiţiile în care există trei tabere care se luptă pentru conduce-rea PDL (grupate în jurul lui Vasile Blaga, Elenei Udrea şi Monicăi Macovei) şi în care, pe de altă parte, nici în problema “refacerii Dreptei” nu există opinii convergente, unii respingînd pe faţă alianţele cu par-tidele mici, “care nu au decît un singur membru”, alianţe care au condus la dezastru atît în alegerile locale (sub felurite sigle), cît şi la cele parlamentare. Iar dincolo, în USL, PSD şi PNL se află în “dezvoltare” şi “restructurare”.

Numai că nici aici lucrurile nu sînt tocmai simple. Pentru că atît membrii vechi ai acestor partide, care au “tras din greu” pentru succesele electorale ale partidelor lor, cît şi electoratul informat nu privesc cu ochi buni onorurile cu care sînt primiţi)reprimiţi în vechile partide cei care au trădat de două ori – şi nici mă-car cei care, stîlpi de nădejde ai PDL pînă de curînd, se transferă la PNL (mai cu seamă), precum fotbaliştii care se vînd)cumpără între cluburi adverse. Mai cu seamă tam-tam-ul pe care-1 face Crin Antonescu e cel puţin excesiv.

Norocul USL este că, în acest timp, degringolada din PDL este accentuată de mesaje buimace ale unor lideri ai săi, de afirmaţii con-tradictorii, bombastice ori lipsite de logică. Iată, de pildă, nişte declaraţii ale primarului nostru, Emil Boc, fost preşedinte al PDL şi fost prim-ministru. Într-un interviu acordat unei publicaţii citite cu nesaţ de electoratul băsist, Emil Boc afirmă, despre guvernările sale: “Am făcut ceea ce era necesar (…)”. E o frază veche, iar Boc precizează că “acela a fost singurul guvern care a protejat investiţiile şi locurile de muncă”. Desigur, Boc nu-şi aminteşte despre sutele de mii de salariaţi care şi-au pierdut locurile de muncă atît din sectorul public, concediaţi, cît şi din cel privat, urmare a falimentelor, nici de reducerile salariale şi creşterea TVA.

Şi, ca să fie limpede, Boc afirmă că “Guvernul Pon-ta nu a luat nicio măsură pentru susţinerea mediului de afaceri”. Pe de altă parte, în acelaşi interviu, acelaşi Boc afirmă ca “actualii guver-nanţi nu fac altceva decît să urmeze programul nostru”. Nu că ar fi o simplă afirmaţie falsă, întrucît Guvernul Ponta a început prin a recons-titui salariile şi pensiile “tăiate” de Boc. Altceva e mai amuzant: Emil Boc n-a învăţat nimic de la cursurile de Logică pe care le va fi făcut la Facultatea de filosofie: ori Guvernul Ponta nu face nimic bun, urmînd programul PDL!, iar în acest caz nici programul PDL nu a fost bun; ori Guvernul Ponta nu face nimic rău şi e un guvern bun, întrucît ar urma programul PDL. Ar fi imposibil ca Guvernul Ponta să fie în acelaşi timp şi rău, pentru că nu face cutare şi cutare lucru, dar şi să urmeze programul PDL şi, ca atare, să fie “bun”. Oricum, va rămîne antologică fraza lui Boc: “Am făcut ceea ce era necesar, iar actualii guvernanţi nu fac decît să urmeze programul nostru”. Pentru că, dacă e aşa, ce-l împiedică pe Boc să se ralieze USL, pentru a continua programul PDL?!