Dej: Romii din centrul oraşului, mutaţi în locuinţe sociale

În anii ’70, fostul partid comunist a transformat patrimoniul edilitar din centrul municipiului Dej în locuinţe sociale, dînd frîu liber distrugerii acestora cu intenţia clară de a le demola ulterior. Acţiunea, motivată prin pericolul pe care îl reprezintă nişte construcţii degradate, era un atentat subtil şi definitiv asupra memoriei şi avea drept scop modelarea „omului nou”, de tip coreean.

Fenomenul nu a fost unul strict local ci a atins aproape toate oraşele care mai posedau o brumă de „centru istoric”, salvat prin cine ştie ce miracol de-a lungul secolelor. Bucureşti (zona Lipscani), Sighişoara, Sibiu, Bistriţa, Cluj, Mediaş etc. s-au trezit în anii respectivi cu centrele vechi transformate în colonii de romi, clădirile, multe monumente istorice, fiind maltratate şi suportînd transformări ce le împingeau iremediabil spre anihilare. Soluţia „socială” aplicată de partidul roşu a fost, desigur, una de formă şi nu de fond, dar capabilă să supravieţuiască decenii la rînd. Noroc cu anul 1989, cu retrocedările, cu grădina turistică pe care vrem s-o promovăm şi, uneori, noroc cu cetăţenii revoltaţi pe „poluatorii sociali” care propagau în jurul lor mizeria şi promiscuitatea. Cetăţeni ajunşi la exasperare, care au depus nenumărate plîngeri şi sesizări la edilii oraşului, care edili, în virtutea celor enumerate mai sus, au căutat să elimine efectele. Nu şi cauzele. Oricum, acestea îi depăşesc şi ţin fie de proasta aplicare a legilor, fie de incapacitatea tuturor guvernelor avute de a gestiona sănătatea socială a populaţiei. Prin urmare, încet, încet, familiile de romi au fost mutate sau se mută la periferie, pentru a se constitui în noi colonii şi noi ghetouri, mai puţin vizibile. Inclusiv la Dej.

Începînd cu data de 17 noiembrie, două imobile din cartierul Dej Triaj au devenit „noile locuinţe sociale” destinate unor familii care domiciliau în centrul oraşului. În Triaj, alte 28 de familii, cu 34 de copii minori, trăiesc, într-o colonie încropită în apropierea platformei industriale Nord. Unii sînt romi, alţii nu. Unii locuiesc în fostele clădiri ale defunctelor şantiere de construcţii, alţii în colibe. Primăria a cumpărat trei clădiri de şantier, dintre care una singură a fost în întregime reabilitată. Un fost cămin de nefamilişti a fost de asemenea transformat în locuinţe sociale în 2005-2007, dar administraţia nu inclusese în proiect refacerea infrastructurii: apă, canalizare şi alimentarea cu gaze. Drept care, blocul cu pricina, cu cele 34 de garsoniere, a stat degeaba pînă în acest an, cînd în sfîrşit a putut fi dat în folosinţă.

Potrivit unui comunicat remis de Biroul de presă al Primăriei Dej, noile locuinţe sociale „vor fi date spre închiriere familiilor care au întrunit criteriile stabilite de administraţia dejeană, şi aprobate de către Consiliul Local. Familiile, în număr de 26, vor fi transferate din trei locaţii din municipiul Dej, respectiv Piaţa Bobîlna – 15 familii, strada Parcului – 6 familii, şi Şcoala nr. 5 – 5 familii. Pe lîngă acestea, încă 25 de familii, care şi-au depus dosarele pentru obţinerea unei locuinţe sociale, vor primi o repartiţie într-unul din imobilele din Triaj” (în total 51 de familii). Potrivit aceluiaşi comunicat, „apartamentele sînt racordate la reţelele de utilităţi, iar ceea ce mai trebuie să facă noii locatari este să îşi mobileze locuinţele şi să îşi instaleze centralele de apartament. Odată ce au primit cheile noii locuinţe, beneficiarii vor trebui să achite, lunar, o sumă modică, cuprinsă între 30 şi 55 de lei. Valoarea totală a investiţiei, care a început în urmă cu 4 ani, se ridică la suma de 5 miliarde lei vechi (500 mii lei) şi a fost suportată în totalitate din bugetul local”.

Aşadar, toate bune şi frumoase! Oamenii trebuie doar să-şi mobileze locuinţele şi, culmea cinismului umanitar, să-şi monteze centrale de apartament! Cînd se ştie foarte bine că vorbim despre o categorie socială care trăieşte din expediente, din ajutor social sau munci de sezon. Mulţi dintre ei trebuie puşi în legalitate deoarece nu au acte şi prin urmare, nu pot încheia contracte cu furnizorii de utilităţi. Mulţi nu vor plăti aceste utilităţi, iar furnizorii le vor sista, apartamentele şi garsonierele transformîndu-se, la fel ca cele în care au stat pînă în prezent, în magherniţe insalubre. E bine totuşi că au fost ajutaţi şi mutaţi la marginea democraţiei unde au condiţii de trai mult mai decente decît în interiorul acesteia. Restul, depinde de ei. Sau, rămîne cum am stabilit…

M. Vaida