Dej – Oraşul fără librărie

Ocupaţi cu mitingurile sau codurile colorate de viscol şi ger, puţini dejeni au băgat de seamă că singura librărie din oraş – „Librăria Galaxia Gutenberg” – a dispărut din peisaj.

Şi ce dacă a dispărut? Mare scofală! Oricum, printre rafturi se rătăceau doar nişte dascăli amărîţi şi cîţiva nostalgici ai cuvîntului scris, încă mirosind a cerneală tipografică. Nişte expiraţi, la fel ca şi obiectul numit carte. Trăiască în schimb Google Ştie Tot, că la el ne-a trimis şi preşedintele ţării, uitînd probabil că, fără carte, nu ar fi acolo unde este. Aşa cum nu ar fi acolo unde sînt nici edilii urbei. Edili, care declară festivist cît de mult sprijină cultura în toate formele ei, dar care nu au fost şi nu sînt capabili ca din spaţiile pe care le (mai) deţine administraţia locală, să asigure unul, unul singur, comerţului de carte.

Librăria, Galeria de Artă, Casa de Cultură, Biblioteca, nu aduc bani, aşa mi s-a spus, în repetate rînduri. Mai bine o crîşmă, mai bine un magazin de ţoale, orice altceva care serveşte amicilor şi aduce o chirie substanţial mai mare. Iar dacă nu aduce, nu contează. Prietenii ştiu de ce…

Cartea de poveste

Înainte de ’89 Dejul număra trei librării în centrul oraşului şi una în cartierul Dealul Florilor. Se tipărea „pe alese”, dar se citea în draci. Cei care sînt mai “vechi” îşi aduc aminte cu siguranţă ce însemna cartea pe vremea aceea. Săptămînal, dl. Zeicu punea deoparte pentru clienţii săi constanţi cîte un pachet cu cărţi, pe care aceştia, abia acasă îl desfăceau pentru a vedea ce au cumpărat. Bineînţeles că în pachet mai strecura şi cîte o broşurică cu “directivele”, dar nu era nici o problemă. Toţi ştiau că trebuie să le vîndă, altfel librăria nu primea ultimele noutăţi.

Pe urmă, a venit „marea schimbare”. Tot ce însemna librărie trebuia musai să se transforme într-un butic în care găseai de la ciorapi, chiloţi, tricouri, încălţăminte, pînă la vase şi hîrtie igienică, orice, numai cărţi nu. Managementul prost al difuzării, chiriile tot mai mari percepute pentru spaţiile comerciale şi scumpirea accentuată a cărţilor au contribuit şi ele la falimentul librăriilor. Aşa că, în 1998, Dejul mai avea o singură librărie, gestionată de „Cartimpex”, societate ce luneca deja cu paşi repezi spre dezastru. O librărie care a funcţionat fără întrerupere 50 de ani într-un spaţiu elegant şi central. Atîta doar că spaţiul pe care s-a împroprietărit SC „Alpa” (pe vremuri ICS Alimentara) devenise mult prea valoros ca să rămînă librărie! Drept care, a devenit sediu de bancă şi şi-a schimbat şi proprietarul…

La vremea aceea, Primăria a găsit o soluţie de compromis, oferind „Cartimpex-ului”, din spaţiile pe care le deţinea, o altă locaţie, tot centrală. Librăria a rezistat eroic cam patru ani, cît a rezistat şi „Cartimpex-ul” pe piaţă, după care Dejul a rămas fără librărie. Cele cîteva chioşcuri care vindeau carte aveau o ofertă sub limita aşteptărilor unui public cu alte gusturi decît cel hrănit cu Sanda Brown şi Pavel Coruţ. Un public care a salutat cu bucurie deschiderea unei noi librării, în octombrie 2006, în holul Muzeului Municipal Dej, de către Silviu Hodiş, iniţiatorul acestui binevenit proiect.

La trecutul mare, jalnicul prezent

Librăria „Galaxia Gutenberg” aparţinea editurii cu acelaşi nume şi a fost a patra din seria de librării deschise la Tîrgu Lăpuş, Gherla şi Oradea. Deşi spaţiul de care dispunea era foarte mic, oferta de carte în schimb a fost bogată, pe rafturi fiind prezente toate editurile importante din ţară. În plus, printr-un parteneriat semnat cu Primăria, Casa Municipală de Cultură, Colegiul „Andrei Mureşanu” şi Muzeu, librăria „Galaxia Gutenberg” s-a implicat în viaţa oraşului, organizînd periodic activităţi culturale dedicate în special copiilor şi tinerilor: concursuri de eseuri şi poezie, lansări de carte, spectacole de improvizaţie teatrală, filme, dezbateri etc.

Aparţinea, a fost – verbe la trecut. Librăria nu mai este, proprietarul spaţiului, vechea noastră cunoştinţă SC Alpa, rezolvînd din nou ecuaţia carte egal cultură în favoarea inculturii.

Dejenilor le rămîn iarăşi chioşcurile, sporadicele comenzi online, unde se fac mici reduceri, lansările de carte, unde se mai dau cărţi pe gratis, bibliotecile şcolare şi Biblioteca Municipală, culmea, aflată tot într-un spaţiu SC Alpa!!! Atîta doar că la capitolul biblioteci, lucrurile sînt încurcate, pentru că niciodată nu sînt bani de achiziţii şi instituţiile cu pricina sînt departe de a fi la zi cu apariţiile şi cu cerinţele cetăţenilor.

Bineînţeles, nimeni din aparatul administrativ nu a sesizat acest aspect, al dispariţiei librăriilor din municipiu, şi să direcţioneze sume importante spre achiziţia de carte care să ajungă în biblioteci. Un economist mă va trimite la buget, dar eu îi reamintesc că fără cărţi, nici domnia sa nu ar fi ceea ce este. De altfel, unii consilieri locali erau gata să găsească soluţia pentru a suplini dispariţia librăriilor, prin autorizarea bibliotecilor ca loc de vînzare a cărţii. Şi cînd te gîndeşti că se considerau şi ei oameni cu „carte” !?

La ce să te aştepţi însă de la un oraş plin de fumuri şi orgolii intelectuale dar, de mai bine de 15 ani, aflat într-o amorţire completă? Un oraş, care asemenea altora din ţară, a lăsat să-i fie distruse librăriile, cinematografele, parcurile, muzeul, cofetăriile…

Gutenberg versus Marconi

În era lui Marconi, toată lumea face prohodul cărţii. Nimic mai fals, pentru că în toată lumea apar zeci de milioane de cărţi pe an, iar industria cărţii este una extrem de dinamică. Pînă şi în România, unde piaţa de carte a fost estimată în 2011 la 90 de milioane de euro. Cei drept, de patru ori mai mică decît cea din Ungaria şi aproximativ egală cu cifra de afaceri a unei singure edituri din Marea Britanie. Poate fiindcă la noi „criza culturii scrise” durează de 20 de ani, situînd România, în statistici, printre ultimele ţări din Europa, atît în privinţa lecturii, cît şi a producţiei de carte.

Totuşi, judecînd după estimarea de mai sus, se apreciază că pe piaţă există un potenţial semnificativ de dezvoltare pe termen mediu şi lung. Chiar dacă în contextul actual atenţia generală e acaparată de televiziune.

Atenţia unora, desigur.

Magdalena Vaida