Debut: O panoramă a lumii prin care am trecut de Sinefta Vasile

La recent-înfiinţata Editură Napoca Nova, cea mai nouă din peisajul cultural clujean, după ştiinţa noastră, a văzut lumina tiparului volumul O panoramă a lumii prin care am trecut (152 pag.), semnată de profesoara de Limba şi literatura română Sinefta Vasile, aflată la prima apariţie editorială. Cartea, elaborată după o gestaţie creatoare de mulţi ani, rod al preocupării constante pentru studierea fenomenelor cultural-patriotice şi economico-politice din socie-tatea românească actuală, este o culegere de eseuri cu tematică diversă.

Volumul se articulează din două părţi, prefaţate de sugestive mottouri (aparţinînd lui Octavian Goga, respectiv lui Mihai Eminescu şi lui Constantin Noica). Partea I are caracter autobiografic şi  conţine eseurile: De la Octavian Goga la Emil Cioran; Familia şi cei şapte ani de acasă; Un pămînt numit România; Vinovaţii fără vină; Din pragul casei părinteşti, spre pragul Ţării Româneşti; Vivat Academia! Vivat Profesores!; Din nou la noi „Acasă“.  Partea a II-a este alcătuită din zece eseuri, cu puternic caracter polemic, autoarea realizînd critica societăţii în care trăim. Titlurile lor sînt la fel de sugestive ca ale celor din prima secţiune a cărţii: Opinii despre cultură;  Rolul educaţiei; Şcoala Ardeleană; Să ne cunoaştem istoria; Frumoasa Doamnă, Limba română; Fascinaţia lecturii; O călătorie imaginară în lumea cărţilor; Profesiunea presupune vocaţie, pasiune şi răspundere; În contra unei direcţii de astăzi în subcultură; Schimbarea la faţă a României. Cartea se închide cu o selecţie de fotografii color din arhiva personală a autoarei, acest album – ce conţine imagini din viaţa de familie începînd cu părinţii, Mina şi Iosif Man, şi terminînd cu cei doi nepoţi, Alexandu şi Daniel, dar şi din viaţa profesională a ei şi a soţului său, prof.univ.dr. Vasile Al. Vasile – completează iconografia ce ilustrează textele.

Dovedindu-se mai bine de patru decenii un cadru didactic profund implicat în viaţa şcolii, un dascăl de vocaţie, cariera Doamnei Sinefta Vasile a fost încununată cu Medalia „Meritul ştiinţific“ (acordată prin Decret prezidenţial în 1984) şi cu Diploma de Excelenţă acordată, „pentru merite deosebite în activitatea la catedră şi pentru rezultate remarcabile obţinute în formarea şi educarea tinerilor“, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului (2008).
Într-un fel, O panoramă a lumii prin care am trecut este o sinteză a acestei cariere împlinite, textele din volum constituind adevărate lecţii pentru cei care au părăsit sau nu băncile şcolii.

Născută în timpul războiului (18.01.1940), autoarea a cunoscut în mod direct şi privaţiunile din timpul conflagraţiei mondiale, şi efectele secetei din 1946/1947, dar şi schimbarea de regim, prin venirea la putere a comuniştilor şi colectivizarea agriculturii; a trăit apoi realitatea României anilor ’60-’80, România condamnată la frig, foame şi lipsuri de toate felurile. În ciuda perioadelor în care s-a zbătut cu nenumărate greutăţi în viaţa profesională (studenţia; anii de navetă ca profesoară începătoare; munca din zori şi pînă-n seară, cînd a edificat un liceu nou în oraş, L.M.F. 1; ulterior, anii în care a fost directoarea Şcolii Generale Nr. 4 din cartierul Zorilor) şi în cea personală, niciodată nu s-a simţit mai dezamăgită de societatea românească decît în anii din urmă. Nu întîmplător primul eseu din carte poartă titlul  De la Octavian Goga la Emil Cioran. Pe de o parte, trăgîndu-se, pe linie paternă, din faimoasa localitate sibiană Răşinari, se revendică din „poetul pătimirii noastre“, simţind nevoia să aducă în prim-plan „durerea unui neam întreg“.

Pe de altă parte, asemenea lui Cioran în tinereţe, autoarea se cutremură sondînd realitatea unei Românii „tragice“, lipsite de „speranţă de mai bine“, care se impune „să se schimbe la faţă“ (de altfel, eseul final poartă chiar titlul celebrei lucrări de tinereţe a lui Emil Cioran, Schimbarea la faţă a României), fără ca autoarea să fie însă atît de vehementă precum filosoful (o viaţă petrecută la catedră a imprimat discursului ei decenţă, simţul măsurii şi demnitate) şi fără a imprima cărţii o notă dominant deprimantă ori cinică, cum este definibilă lucrarea omului de cultură interbelic. Fiindcă, în pofida inculturii, a lipsei de valori, a superficialităţii şi a altor tare pe care le sesizează în societatea românească actuală, Doamna profesoară Sinefta Vasile este absolut convinsă că România se poate salva, poate accede din nou la o poziţie privilegiată între ţările Europei, cum a fost aceea din perioada interbelică, dacă îşi vor aduce contribuţia la acest efort intelectualii români, dintre care este necesar să se evidenţieze personalităţi culturale de marcă, precum au fost reprezentaţii perioadei paşoptiste, de pildă.

Dascăl prin excelenţă, doamna Sinefta Vasile atrage atenţia că numai prin cultură poate progresa un neam. De aceea, o întristează nivelul cultural scăzut al generaţiilor de astăzi, iar faptul că factorii de decizie din Ministerul Educaţiei (sau cum s-o mai fi numind) au permis ca învăţămîntul românesc să se degradeze de la an la an, astfel încît absolvenţii de liceu nu sînt capabili să treacă examenul de bacalaureat şi, mai mult, faptul că aceştia dovedesc, fără tăgadă, că au trecut prin şcoală fără a se alege măcar cu o brumă de cultură generală, o îndurerează, iar această durere capătă glas în eseurile pe care le semnează.

Neîndoios, atunci cînd realizează critica societăţii actuale, a sistemului de învăţămînt postrevoluţionar, a modului în care se face cultură în zilele noastre, autoarea este extrem de lucidă, dar şi deosebit de incisivă pe alocuri. Pe bună dreptate, spunem noi. Cine se simte lezat de opiniile sale este liber să-i dea replica, argumentîndu-şi asemeni Doamnei profesoare poziţia!

Constantin ZĂRNESCU