De ce iubesc opera ?

 În ultimele clase de liceu oscilam între conservator şi medicină. Părinţii erau nemulţumiţi şi gîndeau că bucuria apropierii de operă deja din prima copilărie m-ar fi influenţat, dar ei nu credeau în calităţile mele de cîntăreţ-actor. Aşa că, tata m-a prezentat marelui bariton şi pedagog Gogu Simionescu, care invers de cum credeau ai mei a spus: are o voce frumoasă, de bas-bariton, cu frumoase perspective de dezvoltare. Supărare mare … Aşa că, am intrat la Medicină-Pediatrie şi norocul meu a fost mare, descoperind ce mulţumiri poţi avea să vindeci un copil şi să te apropii de el, cu sufletul.

Şi cu toate acestea, Opera a rămas pentru mine un vis. Familia, Pediatria şi Opera au fost cei trei factori care mi-au înfrumuseţat viaţa, mi-au înnobilat sufletul.

Repertoriul Operei noastre a fost pentru zeci de ani extrem de bogat, de variat, de la Verdi şi Puccini, la Wagner şi Ceaikovski, de la Rossini, la Borodin, de la Delibes şi Bizet la Paul Constantinescu şi Enescu şi mulţi, mulţi alţii.

Colectivul Operei a fost pe perioade lungi unul de excepţie. Viaţa mi-a prilejuit vizionarea de mari spectacole la Paris, Milano, Viena şi la întoarcere mă încîntau spectacolele noastre, absolut comparabile.

Oare cîţi clujeni ştiu că Opera Naţională din Cluj a fost prima operă înfiinţată în ţară, la 18 septembrie 1919, Opera din Bucureşti apărînd doi ani mai tîrziu (a nu se confunda datele cu cea de 23 iulie 1921, cînd a fost promulgată legea înfiinţării celor două Opere Naţionale!).

Organizatorul Operei Naţionale din Cluj, marele Constantin Pavel, şi-a oferit toată priceperea şi dragostea pentru a crea cea mai importantă instituţie de artă din Transilvania. Am spus cuvîntul ”dragoste”! Da, pentru că o astfel de instituţie trebuie iubită de cel care o conduce pentru a crea adevărate spectacole.

După ani slabi, mă refer la calitatea multor spectacole, avem speranţa că acum s-au creat premizele de îndreptare, pentru a ajunge din nou la ceea ce a fost odată Opera Naţională din Cluj. Un director ambiţios, harnic şi iubitor este prima premiză şi există, dar care singur nu va reuşi aşa cum şi-ar dori, dată fiind sărăcia în care ne zbatem.

Clujenii sînt mîndri de felul lor, iar Opera Naţională trebuie să redevină ce a fost, unul din elementele importante de mîndrie ale acestui frumos şi drag oraş, Cluj-Napoca.

Să devenim cît mai mulţi prietenii Operei şi să încurajăm permanent această minunată instituţie de artă.

Prof. dr. Nicolae MIU