De Băsescu PDL nu poate scăpa

ILIE CĂLIAN

Ei, ce vă spuneam? Vă spuneam că toată comedia din PDL – cu mai multe candidaturi, cu proclamarea „epocii post-Băsescu” a partidului – este o farsă, pusă la cale de Băsescu însuşi, pentru a provoca haosul necesar în rîndul unor lideri şi membri ai partidului, pentru ca Băsescu să-şi menţină partidul ferm în mînă – prin interpuşi! -, pînă cînd, plecat de la Cotroceni, se va reinstala în fruntea PDL. Numai proştii au crezut în promisiunile, angajamentele, previziunile, jurămintele şi lacrimile de crocodil ale lui Băsescu. Că aceştia au fost, de trei ori la rînd, mai bine de jumătate din electoratul care s-a prezentat la urne este foarte grav. Că numărul lor e tot mai mic – asta e bine. De altfel, însuşi Băsescu s-a lămurit că nu-i mai poate prosti pe mulţi, aşa că – senin, cu cinismul cunoscut, cu o bătaie de joc nemascată – a declarat că s-a hotărît ca, după ce-i expiră mandatul la Cotroceni, să reintre în viaţa politică. E adevărat, a recunoscut el sfidător, că a declarat că se va retrage din politică, dar asta a fost o declaraţie ca şi aceea că îşi va da demisia la cinci minute după ce va fi suspendat de Parlament. De altfel, declarase şi mai înainte, pentru proştii care-l puteau crede, că îşi reînnoieşte periodic brevetul de comandat de navă, ca să redevină vaporean. Sau, vara trecută, înaintea referendumului, că doreşte participarea tuturor cetăţenilor la vot, pentru ca, imediat după aceea, să le ceară invers – să nu se prezinte la vot.

Aşadar, este clar: fie că reuşeşte să o impună pe Elena Udrea ca preşedinte al PDL, fie că se va instala o „conducere colectivă” cu trei sau patru copreşedinţi, aceste persoane nu au alt rost decît să-i ţină „locul cald” lui Băsescu.

Rostul anunţului său – că va reveni în viaţa politică – a fost triplu. Întîi: un avertisment celor care chiar au crezut că PDL a intrat în „epoca post-Băsescu” şi ar putea să-şi permită anumite gesturi de independenţă. Pentru aceştia, trebuie să fie clar: de el n-o să scape. Chiar dacă, prin absurd, Băsescu n-ar putea nici s-o impună pe Elena Udrea singură, nici o „conducere colectivă”, ci ar cîştiga Vasile Blaga, victoria acestuia ar fi de scurtă durată: fie, la întoarcerea lui Băsescu, întreg partidul îi va cădea acestuia la picioare, cu Blaga în frunte, care tot „băsescian” este şi nici n-ar putea fi altfel, fie îl va azvîrli doar pe Blaga (eventual cu cîţiva buimaci).

În al doilea rînd, Băsescu a dorit să-şi preseze adversarii politici – cei din USL – cu posibile „sancţiuni” ulterioare. Însă mă îndoiesc că un asemenea avertisment i-ar emoţiona pe aceştia.

Mai important este al treilea „adrisant” colectiv: oamenii din Justiţie – procurorii şi judecătorii care s-au „grăbit” să se revolte împotriva slugilor lui Băsescu din sistem. Să observăm două lucruri: anunţul că va reveni în viaţa politică este simultan cu insistenţa pentru impunerea sau păstrarea oamenilor săi în structurile de conducere a Justiţiei – de la Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, la Consiliul Superior al Magistraturii, la DNA, DIICOT şi ANI – dar şi pentru păstrarea controlului asupra serviciilor de informaţii. Pe scurt, Băsescu se teme că, dacă pierde controlul acestor numeroase şi stufoase instituţii, care împreună operează ca un fel de poliţie politică, ar putea pierde totul – ba chiar ar putea ajunge el la închisoare, în locul lăsat liber de Adrian Năstase, dar pentru mai mulţi ani. Aşa se explică insistenţa sa neghioabă asupra ideii că Guvernul şi Parlamentul – deşi nu au atribuţiile constituţionale necesare – trebuie să se grăbească cu numirea noilor şefi în Procuratură şi DNA (de parcă nu el i-ar fi respins pe cei propuşi), pentru că, zice el, numai aşa putem intra în Spaţiul Schengen: numirea acestora ar însemna că am rezolvat problema Justiţiei (adică Mecanismul de Cooperare şi Verificare ar fi „închis”) şi s-ar da cale liberă intrării în Schengen. Abia acum se vor putea lămuri naivii că tocmai Băsescu – prin maşinaţiunile sale la Bruxelles şi Strasbourg – a încurajat anumite cercuri de interese economice şi grupări politice din UE să se opună vehement intrării României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, folosind ca pretext MCV, temă care-i permitea lui Băsescu să controleze structurile la care m-am referit.

Dar: va mai rămîne ceva din PDL pînă la sfîrşitul anului 2014?