Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea, sărbătoriţi miercuri

Biserica Ortodoxă Română îi sărbătoreşte miercuri pe Cuvioşii Ioan Casian Romanul şi Gherman din Dobrogea.

Cuviosul Ioan Casian Romanul, ascet, teolog de neam străromân, organizator de mînăstiri, dascăl şi apărător al credinţei creştine, s-a născut în jurul anului 360 d.Hr. în Dacia Pontică (Scythia Minor – Dobrogea de astăzi).

Crescut din fragedă tinereţe într-o educaţie creştinească aleasă, deprins de mic cu citirea Sfintelor Scripturi şi cu practicarea unei înalte trăiri duhovniceşti şi văzînd sfinţenia călugărilor sciţi din nordul Dobrogei, Casian se călugăreşte într-una dintre mînăstirile din jurul Tomisului. Dorind să se închine la Sfintele Locuri şi mai ales la Mormîntul lui Hristos, pleacă în anul 380 la Ierusalim împreună cu sora sa şi cu prietenul său Gherman, care de altfel îl va însoţi în toate călătoriile sale.

După ani de asceză şi nevoinţă duhovnicească, se hotărăşte să viziteze mînăstirile din Egipt, patria monahismului creştin. Acolo zăboveşte mai bine de şapte ani, timp în care primeşte învăţături de la pustnicii şi călugării egipteni, desăvîrşindu-se în sfinţenie, în rugăciune şi smerenie. Tot acolo a început Sfîntul Ioan Casian să scrie lucrarea ‘Convorbiri cu Părinţii’.

Din cauza unor tulburări petrecute în mînăstirile de pe Valea Nilului, se duce la Constantinopol unde este hirotonit diacon de Sfîntul Ioan Gură de Aur, devenind şi ucenic al său. Surghiunirea din scaunul patriarhal a Sfîntului Ioan Gură de Aur a silit pe Casian să plece la Roma, pentru a lua apărarea părintelui său spiritual în faţa Papei Inocenţiu I. Negăsind însă aici nici un ajutor, se stabileşte definitiv în sudul Galiei, la Marsilia, unde întemeiază două mînăstiri, una de călugări şi una de călugăriţe. Astfel, el este primul organizator al monahismului din Apus, după regulile vieţii monahale aduse din Răsărit. La mînăstirea sa din Marsilia este hirotonit preot şi după ani de nevoinţe se mută din această viaţă la cele veşnice, în anul 435 d.Hr.

În marea sa operă literară, Sfîntul Ioan Casian se dovedeşte a fi deopotrivă un mare apărător al credinţei creştine, combătînd ereziile vremurilor sale în lucrarea ‘Despre Întruparea Domnului’, un bun organizator al vieţii monahale, precum şi un mare părinte duhovnicesc. În acest sens, în cartea ‘Convorbiri cu Părinţii’, el descrie cele opt mari patimi care stăpînesc sufletul omului şi cu care creştinii trebuie să lupte: lăcomia pîntecelui, desfrînarea, iubirea nemăsurată de bani şi de avuţii, mînia, lenevia trupească şi sufletească, pizmuirea, slava deşartă şi mîndria.

Locul naşterii cuviosului îi păstrează din vechime pînă azi numele ‘podişul Casian’ şi ‘peştera lui Casian’ iar localitatea Casimcea din judeţul Tulcea îi poartă, de asemenea, numele.

Biserica Ortodoxă Română l-a trecut pe Ioan Casian în rîndul sfinţilor, fiind prăznuit la 29 februarie în anii bisecţi iar în ceilalţi ani pe 28 februarie. Tot în această zi mai este pomenit şi Cuviosul Gherman, primul părinte duhovnicesc şi cel dintîi dascăl al Sfîntului Casian, cel care l-a şi însoţit pretutindeni în călătoriile sale.