Curte cu gard

RADU VIDA

Ora 15. Atunci Parlamentul a citit, femeile de servici au ascultat, iar mahmureala prezidenţială a intrat într-o nouă coabitare. Cu duşmanii vechi şi noi. Doar nu credeţi că preşedintele nost’ s-a potolit!? Va divide şi ultima celulă a celor care au încercat să-i fure serviciul lui cel drag şi nu se va lăsa pînă… nu şi nu în cestiunea cu Parlamentul Unicameral, Antonescu bicefal şi Ponta “dottore’’ de Sărindar.

Pînă atunci, în cursul zilei, vas’zică,  ne putem gîndi la lucruri mai plăcute. Cum ar fi: descoperirea unui dinozaur-ţigan în ţara lu’ Voltaire, cum se ceartă China şi Japonia pe o insuliţă cît vechiul pachet de ţigări  “Carpaţi’’, cine şi cît a fotografiat din sutienul lu’ Sharon Stone, aflată în craci şi oase îmbătrînite la Bucureşti. Dacă e să te iei după anume agenţii de ştiri, ar trebui gard cît casa în jurul Globului nostru nenorocit, numai să nu vadă cineva de-afară ce şi cum în ograda din această parte a Universului. A murit Neil Armstrong – Dumnezeu să-l odihnească ! – şi, sigur, că de acolo, de pe Lună, nu ne priveşte nimeni. Dar de mai încolo?

Mai încolo, adică foarte departe, e Republica  Moldova,  O ţară mică, dar hîîîî! O fetişcană despletită, căreia toată         lumea-i face curte. Dar, e sortită (deocamdată)  să rămînă fată bătrînă. Pentru că, deşi cerută, ea nu şi nu, decît după nuntă.

Fosta URSS n-a stat mult la poveşti. A înghesuit-o într-un colţ, i-a furat virginitatea, i-a risipit fiii care încotro şi a ţinut-o sub papuc atîţia amar de ani. După 27 august 1991, Rusia s-a purtat frumos cu fosta Republică Socialistă şi, pe deasupra, Sovietică. I-a luat toate cele, inclusiv puterea economică, stocată în Transnistria, şi i-a vorbit cît de duios, ca la uşa cortului. Doar doar s-or potoli urmaşii lu’ Ştefan cel Mare şi Sfînt, pentru o anumită parte a locuitorilor ei. Cînd nu s-a mai putut, au dat frîu liber militarilor staţionaţi într-o ţară liberă şi independentă şi au creat un conflict, aşa, să nu-l rezolve  nici Dracu, nici Mă-sa. Comisii şi comitete, binevoitori şi mai puţin voitori au stat la masă cu conducătorii Republicii Moldova. Şi cînd au dat-o pe democraţie, au început peregrinările. Cel mai de seamă a fost…

Doamna de Fier Krupp. Angela cea Voioasă. A zîmbit şi-a umflat şi aşa rotunjitele forme, a fost evazivă să nu-i supere pe tovarăşii lui Putin, cel cu Gazele, şi a plecat radioasă. Nici că-că, nici mă-că! Cu alte cuvinte, unificarea a fost doar pentru cele două Germanii!

Cu ocazia Zilei Independenţei a venit rîndul lu’ Obama cel Vestit în declanşarea de războaie civile să transmită un mesaj. Şi dăi, şi explică cadindatul colorat în democrat în întrecere cu republicanul decolorat la pielcuţă. Că el ţine la R. Moldova, că oricînd se pot baza pe el, că-i va sprijini, dacă şi ei aşa şi pe dincolo. Meşteşugite vorbe! Şi le cere, acolo, un fleac: să-şi păstreze independenţa, suveranitatea şi integritatea teritorială. Adică: aşa ceva în UE nu se poate, dar dincolo de gard, nici un cuvînt despre România! Căci, în acest caz, vorbim despre două ţări româneşti, nu? În rest, ajutorul  american trebuie să semene cu cel neacordat României, cînd a venit vorba de zîzania cu Bîstroie. Atunci americanii au anunţat că… nu-s în UE, iar NATO te lasă să te descurci singur. Doar cînd trebuie să dai (vieţi pentru teatrele de război ale americanilor) sînt gata să-ţi ia şi… viaţa.
Se vede cu ochiul liber, prin borta gardului…