Cum îşi poate întoarce capul bufniţa la 270 grade fără să îşi rupă gîtul?

Cercetătorii au reuşit în sfîrşit să explice cum poate bufniţa să îşi rotească capul la 270 grade – faţă de 90 grade la om – fără să aibă nici cea mai mică problemă. Pasărea de noapte îşi poate roti atît de mult capul fără să i se întrerupă circulaţia sanguină în creier şi fără ca vertebrele cervicale să aibă de suferit, notează Le Point.

Misterul a fost rezolvat de cercetători, care au publicat rezultatele studiului lor în numărul din februarie al revistei Science. Rotindu-şi capul la 270 grade, bufniţa îşi largeşte cîmpul vizual pentru că ochii ei, de formă cilindrică şi nu rotundă ca la om şi la numeroase animale, se pot mişca lateral. “Pînă acum, specialiştii ca mine, în răni provocate de traumatisme ale arterelor capului şi gîtului la om, erau miraţi că mişcările rapide şi extreme ale capului bufniţelor nu le fac niciun rău”, spune dr Philippe Gailloud de la Universitatea “John Hopkins” din Baltimore (Maryland, est), principalul autor al studiului. O rotaţie bruscă a capului şi gîtului poate duce la oameni şi animale la ruperea stratului de vase care alimentează cu sînge creierul şi provoca formarea de cheaguri, responsabile de apariţia emboliilor sau atacurilor cerebrale.

Cu ajutorul angiografiilor şi scanărilor, cercetătorii au examinat anatomia a zeci de bufniţe moarte din cauze naturale şi au descoperit mai multe adaptări biologice care permit rotaţia extremă. Mai întîi, supleţea gîtului se explică prin faptul că bufniţa are 14 vertebre cervicale, faţă de şapte la om. În plus, cele două artere carotide se află în mijlocul gîtului şi nu pe laturi, ca la oameni şi multe animale. Diametrul carotidelor bufniţei nu se îngustează cînd acestea trec prin gît, ci se lărgeşte la baza lui, chiar sub maxilar, formînd pungi de sînge care asigură fluxul sanguin în timpul rotaţiilor extreme ale capului.

În plus, canalele osoase în care se găsesc arterele vertebrale ale acestor păsări sînt de circa zece ori mai mari în diametru, spaţiul umplîndu-se cu aer şi formînd o pungă de protecţie. La oameni, aceste canale au un diametru apropiat de cel al arterelor pe care le protejează. În sfîrşit, bufniţele au vase mici care leagă arterele carotide şi vertebrale, ca nişte derivaţii care permit circulaţia neîntreruptă a sîngelui în creier în cazul blocării într-o arteră, încheie Le Point.