Cum funcţionează noul fenomen politic din Italia, Mişcarea 5 Stele

Agerpres

Rezultatul alegerilor generale din 24-25 februarie demonstrează că noul fenomen politic italian este Mişcarea 5 Stele (Movimento 5 Stelle, M5S), iar liderul carismatic al acesteia, Beppe Grillo, a devenit personajul principal pe scena politică italiană.

La Repubblica de la Roma precizează că mişcarea bloggerului din Genova a obţinut peste opt milioane de voturi, ceea ce înseamnă 109 mandate la Camera Deputaţilor şi 54 la Senat, în timp ce principalele două partide tradiţionale, Partidul Democrat (PD, de centru-stînga) şi Poporul Libertăţii (PdL, de centru-dreapta) au pierdut alegători. PD a pierdut peste 3,5 milioane de preferinţe, iar PdL aproape şapte milioane.

M5S, fondată în 2009 pe Internet de actorul comediant Beppe Grillo, demonstrează că Internet este “o revoluţie socială, mai degrabă decît o revoluţie tehnică”. M5S este un “non-partid” votat de peste opt milioane de cetăţeni italieni, care reuşesc în acest mod să îşi trimită reprezentanţi în Parlament. Italienii doresc o reînnoire a politicii italiene, pe baza participării directe a cetăţenilor la viaţa democratică a ţării, depăşind oferta politică a partidelor tradiţionale şi aplicînd “principiul fundamental al democraţiei directe şi orizontale”. M5S va interveni direct în activitatea politică a Parlamentului de la Roma, aducînd în prim plan cetăţenii, anunţă principalul cotidian roman.

M5S este deci un “non-partid” şi se bazează pe un “non-statut”, publicat pe Internet de fondatorii mişcării, Beppe Grillo şi Gianroberto Casaleggio, un antreprenor italian aproape necunoscut pînă în anul 2009, dar caracterizat de “o mare inteligenţă politică”. Fiecare activitate a mişcării şi programul politic al M5S se află pe web, la dispoziţia cetăţenilor. M5S nu are un sediu, acesta fiind înlocuit de blogul lui Grillo, cel mai citit din Italia. Infrastructura mişcării este pe Internet, care este şi structura sa de bază. Politica se transformă în “agora digitală”, în “piaţă telematică”, iar reţeaua web devine importantă, aplicîndu-se şi la nivel de teritoriu. M5S demonstrează cum va fi politica viitorului: o “aplicaţie socială”, într-o lume globală, în care economia, energia, munca şi sănătatea devin la rîndul lor aplicaţii care îşi aduc constant la zi noile versiuni. “Politica devine smartphone”. O viziune nouă, care însă acum va trebui să demonstreze că poate fi aplicată la viaţa reală a ţării şi la activitatea cotidiană a Parlamentului, potrivit La Repubblica.

Parlamentarii aleşi de M5S nu au niciun fel de experienţă politică. Ei sînt “un laborator politic” care va trebui acum să îşi demonstreze eficacitatea. Parlamentarii lui Grillo, pe care mass media din Peninsulă îi numeşte “grillini”, sînt “cetăţeni revoluţionari”, cu o vîrstă medie de 37 de ani. Multe femei, mulţi muncitori, numai nume noi, necunoscute. Ei mai sînt studenţi, funcţionari, medici, scriitori, şomeri. Orice cetăţean italian se poate înscrie în M5S, pe Internet, aprobînd “non-statutul” mişcării. Grillo susţine că M5S “nu este un partid politic şi nici nu are intenţia, în viitor, să devină un partid”. M5S este “o platformă socială”, cu un proprietar care este şi lider politic şi care administrează întreaga activitate a mişcării. M5S “este mai degrabă o sectă, Grillo este un guru, iar “grillinii” sînt adepţii unei noi biserici digitale”, opinează La Repubblica.

“Paradoxul politic al M5S”, scrie Il Corriere della Sera din Milano, care susţine că marele succes electoral al M5S va schimba în viitor întreaga geografie a votului din Italia. Iar ţara nu mai este aceeaşi, după alegerile legislative din 24-25 februarie. Votul de protest acordat lui Grillo “a explodat” şi acest lucru arată cum s-a schimbat ţara, din punct de vedere social, în ultimii patru ani.

M5S “a sfărîmat” partidele tradiţionale ale celei de a Doua Republici Italiene, care se născuse în anii “90, după scandalul de corupţie numit “Tangentopoli” . Partidul Democrat a pierdut voturi în toate regiunile în care cîştiga de obicei, mai ales în Marche, Basilicata, Sardinia şi Puglia, iar Poporul Libertăţii al lui Silvio Berlusconi şi-a pierdut baza electorală din nordul ţării şi din Sicilia, adică zonele în care se născuse şi crescuse aventura politică a lui “Il Cavaliere”, încă din 1994, afirmă principalul cotidian milanez.

Între timp, pentru a demonstra faptul că el este “noul arbitru al politicii italiene”, Beppe Grillo l-a propus pentru funcţia de preşedinte al ţării pe dramaturgul şi laureatul premiului Nobel pentru literatură Dario Fo, care i-a mulţumit pentru stimă, dar a declarat că nu crede că ar fi persoana cea mai potrivită să îl înlocuiască pe actualul şef al statului, Giorgio Napolitano, al cărui mandat pe şapte ani va expira în luna mai.