Cui ne vindem ţara?

RADU VIDA

Ni s-a băgat în cap – şi poate chiar aşa este – că România nu are bani. Că trebuie să apelăm la alţii pentru a avea şi noi cîte ceva. Ce ni se îngăduie, desigur. Pupăm dreapta şi stînga investitorilor, numai să picure un dolar pe meleag. Trist. Spun asta pentru că, nu demult, am construit şi fabrici, şi uzine, şi hidrocentrale, şi… Îi pot linişti pe nostalgici, spunîndu-le că, într-adevăr, nu întotdeauna am fost la înălţimea celor mai performante producţii ale celor din Vest. Am ştiut însă să facem, ieftin şi bun, tot felul de produse pentru care, după Revoluţie, am fost taxaţi.

Nu i-aş spune mîrşăvie. Dar,  într-o lume concurenţială, cu interese divergente, ne-am fi putut lipsi de cozile de topor. Şi, peste cel vechi şi ponosit să adăugăm noi valori existenţei noastre. Am fi avut şi locuri de muncă şi salarii şi, poate, şi mai multă prestanţă chiar în faţa celor care, din interes, ne-au luat totul.

Sigur că, după prea multul zărilor roşii, ne-am uitat spre Occident. Şi, firesc, am vrut să ne integrăm în organismele lor, crezînd sincer, că prin munca noastră şi ajutorul lor, îi vom putea ajunge. Sau, măcar, ne vom poziţiona pe nişte căi care să ducă la mult-visata bunăstare de la ei. N-a fost să fie. Pentru a intra în UE am dat Petrom-ul austriecilor şi gazul nemţilor, iar pentru a accede în NATO am păcălit autostrada Transilvania cu americanii. Tot ce aducea profit a trebui ‘’vîndut’’. Iată un exemplu banal: o companie de asigurări, spre exemplu, merge de la sine. Credeţi-mă! Nu-ţi trebuie decît un funcţionar, o măsuţă, un chitanţier şi să… iei banii omului. Din 100 de asiguraţi auto, să zicem, 1 are accident. Îl despăgubeşti cinstit şi la timp, iar banii – de la restul de 99 de contributori – îi investeşti. E drept, pentru asta îţi mai trebuie un funcţionar. Şi încă deştept.

Noi n-am făcut aşa, Am dat pînă şi Asirom austriecilor. Că aşa a fost… comanda.
Ce am realizat? Păi în UE nu avem nici un avantaj. Ba, dacă se strică şatra, tot noi  vom trage ce-i mai rău. Pentru că, realmente, acum, sîntem săraci lipiţi. NATO? Da. Ăştia ne tîrăsc în războaiele lor, ne pun rău cu vecinii şi, la o adică, întorc spatele (Bîstroie,Insula Şerpilor etc).

Acu’ vrem în Schengen. Nu zic, sînt oareşce avantaje economice. Dar: noi nu prea avem economie! Ş’apoi, plimbarea fără paşaport în Europa e un basm. Cei mari şi tari merg şi cu viză şi fără. Lu’ Borcea-Butelie nu i-a trebuit nici hîrtie de budă pentru afaceri în SUA. Pe cînd, alţii, români get-beget, îşi cer cetăţenie maghiară pentru a ajunge în State. Dar, ce dăm noi pentru Schengen? Un analist serios de la Dailybusiness.ro spune că olandezii cer nici mai mult, nici mai puţin portul Constanţa! Întrebaţi, politicienii noştri tac. Lor le trebuie Schengen pentru… alegeri. Să aibă cu ce se lăuda! Pe cînd Constanţa trebuie să fie prăpădită, să nu mai reprezinte principala poartă maritimă de intrare a mărfurilor din Orient spre Europa. Să rămînă doar… Rotterdam! Cel puţin aşa scrie ziarul citat, preluat de Romanian Global News. Pare plauzibil.

În încercarea de a răspunde întrebării din titlu, spun şi eu: dacă tot trebuie să ne scăpăm şi de singurul port adevărat din această parte a lumii, de ce nu vindem/concesionăm chinezilor, spre exemplu, care au tot interesul să dezvolte? Şi nu olandezilor, care vor pune totul pe butuci. Ei! O afacere de un miliard de euro, veţi zice. Am  pierdut noi şi mai mult. E drept. Dar cine-şi vinde bogăţiile solului şi subsolului devine, pentru totdeauna, supus. Iar supuşii nu prea au drept la cuvînt, nu?

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.