Criza din Grecia lasă Ciprul împotmolit în datorii

Financial Times

Michalis Sarris, 65 de ani, fost economist la Banca Mondială şi fost ministru de finanţe al Ciprului, a fost mandatat în ianuarie, de autorităţile de reglementare bancare, să preia funcţia de preşedinte al “Cyprus Popular Bank”, cunoscută anterior drept “Marfin Popular Bank”. Sarcina lui este să găsească investitori care să plaseze 1,8 miliarde de euro, sau de 2,4 miliarde dolari, în banca devastată de expunerea la datoriile Greciei.

Avînd în vedere situaţia periculoasă în care se află economia cipriotă, nu este o sarcină uşoară şi nici nu a mai rămas prea mult timp. Băncile din Europa trebuie să demonstreze Autorităţii Bancare Europene (ABE), la sfîrşitul lunii iunie, că au suficient capital pentru a fi viabile. Cele care nu pot face acest lucru se vor confrunta cu presiunea de a accepta planuri de salvare guvernamentală sau, în cazuri extreme, închiderea.

Un colaps al “Cyprus Popular” ar fi o veste proastă şi pentru restul zonei euro.

Datorită apropierii de Cipru şi limbii comune, Grecia a părut un loc firesc pentru băncile cipriote să-şi extindă creditele pentru întreprinderi greceşti şi consumatori şi să cumpere din datoria guvernului grec. “Cyprus Popular” a acumulat obligaţiuni greceşti în valoare de 3,4 miliarde de euro, potrivit datelor ABE. “Bank of Cyprus”, a doua mare bancă comercială, a acumulat obligaţiuni în valoare de 2,4 miliarde de euro. În ambele cazuri, deţinerile de obligaţiuni greceşti au fost mai mari decît deţinerile tuturor obligaţiunilor guvernamentale combinate.

Criza datoriei din Grecia a expus pericolul acestei strategii. “Cyprus Popular” a pierdut 2,5 miliarde de euro anul trecut, în timp ce “Bank of Cyprus” a pierdut 1 miliard de euro.

Ciprul este în multe feluri unic în Europa. Partea vorbitoare de greacă a insulei, membră a zonei euro din 2008, are o populaţie de 790.000 de locuitori. În calitate de cel mai estic avanpost al UE, Ciprul este mult mai aproape de Beirut decît de Atena. Ciprul este totodată singurul stat membru al UE care are pe teritoriul său o forţă de menţinere a păcii a ONU, care a separat teritoriul elen mai mare de enclava turcă, după războiul din 1974.

Economia cipriotă a fost mult timp mai robustă decît cea greacă, crescînd an de an după războiul din 1974, pînă în 2009. Pînă la criză, şomajul a fost sub 4%, iar insula a fost un magnet pentru lucrătorii străini. Cu cîţiva ani în urmă, guvernul cipriot a avut excedent bugetar. Dar cu începere din 2009, deficitul a crescut la un estimat 7% din PIB în 2011, iar ţara nu mai este capabilă să vîndă obligaţiuni pe piaţa deschisă, după o serie de scăderi ale ratingurilor agenţiilor specializate. Şomajul a crescut pînă la aproape 10%, încă sub media UE, dar mult mai mare decît sînt obişnuiţi ciprioţii.

“Guvernul va constata că este greu să sprijine un sistem bancar de peste şapte ori mărimea economiei”, a declarat Michael Olympios, preşedintele Asociaţiei Investitorilor din Cipru. Oamenii de afaceri ciprioţi sînt îngroziţi de perspectiva de a fi nevoiţi să solicite UE un plan de salvare. În schimb, UE i-ar putea cere Ciprului să crească taxa de 10% pe profitul companiilor, cheia unei economii bazate pe servicii financiare.

Anul trecut, Ciprul a apelat la Rusia, mai degrabă decît la UE. Guvernul rus a împrumutat guvernul cipriot cu 2,5 miliarde de euro, la o rată sub cea a pieţei, de 4,5%.

Motivaţiile Rusiei sînt opace. Una dintre teorii este că Rusia a protejat interesele companiilor ruseşti cu operaţiuni în Cipru şi l-a ajutat pe aliatul cel mai apropiat din UE. Demetris Christofias, preşedintele Ciprului, a studiat la Moscova ca tînăr comunist şi vorbeşte rusa. O altă teorie – negată de guvernul cipriot – este că Rusia speră să obţină un tratament preferenţial privind drepturile de a explora rezervele de gaze naturale care s-ar afla pe coasta cipriotă.

Dar nu se aşteaptă ca Rusia să vrea să-şi crească riscul în Cipru, printr-un alt împrumut.