Corupţia corupe

RADU VIDA

Vremurile nu trebuie să nască nostalgii. Doar că e greu să nu se facă comparaţii. Să nu se pună în balanţă. Şi, scoase din context, să nu se aprecieze anume gesturi. Spătarul Milescu sau  G. Călinescu  remarcau în periplul lor asiatic modestia chinezilor, mulţumirea lor de sine cu puţin. Chiar foarte puţin. Pentru un balcanic, e greu de priceput că omul de rînd, chinezul de pe stradă nu ia mită; nici măcar chelnerul care-ţi aduce comanda la room-service nu primeşte bacşiş. O descriere: „Chinezului se pare că nu-i lipseşte nimic, nu vreau să spun că el dispreţuieşte confortul, ori luxul, pentru că asta e greu de imaginat, dar chiar fără egalitatea manifestă a străzii atît de evidentă (şi eu înţeleg de ce toată lumea e îmbrăcată la fel după atîta amar de lupte) simt ceva mai mult, lui nu-i trebuiesc multe lucruri. Vorbim de cele materiale. Tîrlici uşori în picioare, bluza de pînză, o pălărie de paie şi o umbrelă. Iarna poate ceva mai gros. Hrana? Ceaiurile repetate, puţin orez. N-am văzut pîine pe masă, deşi la cerere, bucătăria europeană a hotelului poate furniza cîtă vrei. Baza hranei acestei lumi sînt lichidele dulci sau cu un gust de plante răcoritoare. Stomacul umflat nu-l are decît Budha, cel adăpostit într-o mie de ipostaze în pagode.”  Nu-i chiar aşa demult de cînd aceste rînduri ale lui Eugen Barbu aduceau în faţa cititorului român o lume depărtată, dar cinstită, necoruptă.

Ei bine, vremurile acelea au trecut şi, iată, cu toată lupta autorităţilor, corupţia în China este, putem spune, cît… China. Dăunăzi aflam de un fost ministru al transporturilor, condamnat la moarte (cu suspendare 2 ani). Acuzatul a fost condamnat definitiv şi a fost privat de toate drepturile politice pe viaţă, pe lîngă că i-au fost confiscate toate bunurile pentru că  a luat o grămadă de bani: 646 milioane de yuani şi a cauzat, zice actul de acuzare, un prejudiciu considerabil binelui public, intereselor statului şi poporului. Ce făcea omul? Facilita contracte preferenţiale pentru prieteni politici. Ceea ce însemna luare de mită şi abuz de putere.

Un alt caz zguduie efectiv societatea chineză: 20 de angajaţi ai companiei multinaţionale farmaceutice Glaxo SmithKline, divizia China, sînt suspectaţi de grave infracţiuni economice. Alţi 3000 de reprezentanţi ai mediului spitalicesc sînt puşi sub supraveghere. Directori de spitale, o seamă de oficiali guvernamentali şi experţi medicali sînt suspectaţi de luare de mită, pentru a facilita creşterea preţurilor la medicamente. Preţuri care, în China, sînt reglementate de Guvern.  Mita se derula prin intermediul unor agenţii de turism, care ofereau servicii sexuale pentru directorii GSK, conferinţe şi taxe de consultanţă. Şi, s-a dovedit, cînd intră pe fir Ministerul Securităţii Publice, acuzaţiile sînt bine fondate, iar pedepsele dintre cele mai drastice. Cu toate acestea…

Şi totuşi… corupţia corupe. Cu cît e mai bine, cu cît şansele de afirmare sînt mai mari, omul, de pretutindeni, este tot mai tentat să calce strîmb. Nu e o noutate, vreau să spun, istoria stă mărturie că nu chinezii au inventat… corupţia. Dar, se pare, vremurile moderne oferă tot mai multe oportunităţi, să recunoaştem,  dintre cele mai surprinzătoare, pentru ca viaţa comunităţilor să fie murdărită de acte de luare şi dare de mită.

Lupta cu corupţia s-a purtat întotdeauna pe cele mai ciudate fronturi. Cu semeni aparent imaculaţi. Şi, cu toate acestea, fenomenul nu se poate eradica. Se poate însă diminua. Iar exemplul chinezesc în materie ar trebui să fie ghid pentru celelalte state ale… satului global.
Pentru că, doar cu buna…