Corupţia, bat-o vina!

RADU VIDA

Discret, cu paşi uşori, să nu deranjeze cele politichii deşuchiate, OMU a strecurat în lume o rezoluţie. Demult, acum… mai bine de 9 ani! Documentul s-a răspîndit prin capitalele lumii şi, tot atît de discret pe cît a apărut, a intrat într-un con de umbră. Sigur, mai toată lumea  a semnat şi, din una într-alta, parlamentele ţărilor lumii au şi ratificat documentul. 160 de state s-au angajat să promoveze şi să  consolideze măsuri în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei. Nu ştiu cîţi au respectat litera şi spiritul recomandărilor. Ştiu însă că unii s-au prefăcut că sînt de acord, fiind mereu prinşi cu cioara vopsită. Alţii, chiar şi-au dat seama că fenomenul corupţiei duce, în final, la un colaps al vieţii sociale, aşa că au făcut tot posibilul să limiteze fenomenul.

Lumea e de mult într-o continuă fierbere, ‘’subiectele tari’’ se prăvălesc peste noi cu viteza luminii, noi şi noi fapte ale omenirii intră în malaxorul agenţiilor de presă. Aşa că, la o vreme, s-a arătat cu degetul spre Arabia Saudită, Siria sau Sudan. Ăştia n-au vrut să audă de ‘’ingerinţe în politica internă’’, aşa că n-au ratificat nimic. Lucrurile au trenat, viaţa a mers înainte, aproape că s-a uitat subiectul.

Au trecut, însă, 9 ani, cum spuneam, şi cineva a zgîndărit rahatul. Care – firesc – a început să pută. S-a descoperit că Germania n-a ratificat încă documentul! Motorul economiei continentale, centrul buricului democraţiei europene, etc., etc., Germania are şi un motiv serios pentru a tărăgăna lucrurile. (M-a luat gura pe dinainte şi, sigur, nu este vorba despre Germania. Ci, punctual, despre Parlamentul ei). Politicienii, aşadar, pătează onoarea şi, pentru că nu pot altfel, lasă uitată rezoluţia.

N-am vrut să spunem că economia nemţească e curată ca lacrima. Dar un gest de bunăvoinţă şi un semnal într-o direcţie normală au dat-o chiar managerii unor importante branduri: Deutsche Bank, Commerzbank, Allianz, Siemens, Daimler, Bayer, Metro şi Deutsche Telekom au semnat o scrisoare, în care cer, imperios, semnarea documentului. Ei arată că tărăgănarea nu înseamnă altceva decît ruşine pentru naţia germană şi dăunează antreprenorilor serioşi.

Spuneam de… motivul acestei întîrzieri: dacă documentul se adoptă, mita în Parlamentul german ar deveni infracţiune. Şi, veţi întreba, la ei mita nu este infracţiune ? Ba da. Pînă la un punct. Adică: n-ai voie să cumperi votul în plenul lucrărilor. Dar în comisii… Acolo unde se iau cele mai temeinice hotărîri, un parlamentar poate fi mituit să voteze într-un fel sau altul.

Germania, mai exact politicienii ei, cer tuturor democraţiilor vechi şi noi să fie eficiente în combaterea corupţiei, toată lumea să coopereze la nivel internaţional pentru promovarea integrităţii şi responsabilităţii bunei gestionări a afacerilor şi bunurilor publice – precepte regăsite, de altfel, în textul rezoluţiei ONU. Numai că, vedeţi dumneavoastră, dictonul cu: nu faceţi ca popa, ci ceea ce spune popa, nu-şi revendică nicăieri paternitatea. Germania cere tuturor partenerilor mici şi mari să lupte împotriva mitei, şarlataniei, a imposturii votului ş.a. Şi chiar alocă bani pentru implementarea acestor frumoase principii. Dar, pretinde, totodată, ca lumea să nu se uite şi în ograda lor!
N-o spunem noi. O spune Deutsche Welle.