Corespondenţă din Freiburg: Băsescu şi boborul

Clasicii rămîn clasici. Ori de cîte ori îi citeşti dai peste aceeaşi desfătare. Mereu descoperi ceva nou, ceva nedescoperit. Clasicii nu mor, ei sînt făcuţi pentru eternitate şi permanentă actualitate.

De un moment de interesantă actualitate am dat mai zilele trecute, am dat atunci cînd am recitit cîte ceva din schiţele lui Caragiale. Am găsit momentul în finalul schiţei “Boborul”, schiţă în care Nenea Iancu, cu mult umor şi subtilă ironie, ne vorbeşte despre efemera republică de la Ploieşti.

În ultimele momente ale republicii şi în ultimele rînduri ale schiţei este vorba despre răspunsul “republicanului” la întrebarea: “Cine te-a pus pe tine aici?”. Răspunsul este teribil de simplu: “Boborul!”.

Nu ştiu cum şi nu ştiu de ce, cînd am dat cu ochii peste acest răspuns, mi-a zburat gîndul la preşedintele nostru, la faptul că dacă cineva l-ar vedea pe scaunul de la Cotroceni  şi l-ar întreba “dar cine te-a pus pe tine aici?” ar răspunde, sau ar trebui să răspundă, precum republicanul: “Boborul”.

Gîndindu-mă la acest posibil răspuns, am lăsat gîndul să meargă mai departe. M-am gîndit că acel cineva, din firească curiozitate, ar putea continua dialogul. Ar putea, de pildă întreba:
Cineva:  Dar de ce boborul şi nu poporul?
Băsescu: Nu i-am putut minţi şi prosti pe toţi. Au rămas şi de cei care nu m-au votat.

C: Cum adică i-aţi minţit?
B: I-am minţit că Năstase fură cu calculatorul. Şi asta în chiar seara votului. Mulţi m-au crezut şi au fugit să mă voteze.

C: Dar cu prostitul?
B: I-am prostit că o să-i scap de corupţie. Iară m-au crezut şi iară s-au dus la vot.

C: Şi i-aţi scăpat pe oameni de corupţie?
B: Da de unde, am făcut o corupţie şi mai mare. Corupţia din vremea lui Năstase a fost un nimic pe lîngă corupţia din anii mei.

C: Dar de Năstase ce s-a ales?
B: Lui Năstase i-am făcut cîteva procese. Nici acum n-a scăpat de ele.

C: Dar cu ce era omul vinovat?
B: Vinovat, nevinovat, dar l-am înnebunit purtîndu-l prin tribunale.

C: Chiar aşa? Cam machiavelic aţi ajuns la putere.
B: Cum i-aţi zis? Şi ce înseamnă asta?

C: I-am zis ma-chi-a-ve-lic. Şi înseamnă că un mare om de stat italian, pe nume Nicollo Machiavelli, încă pe la începuturile secolului al 16-lea, zicea că în politică n-au ce căuta cinstea, corectitudinea, sinceritatea etc., că în politică “scopul scuză mijloacele”.
B: Aşa! N-am auzit, dar mie îmi sună bine ce-a zis.

C: Dar, cîştigînd aşa cum aţi cîştigat, aţi reuşit să faceţi ceva pentru ţară?
B: Cîte ceva a făcut Tăriceanu. Pe la începuturi el a fost prim-ministru şi nu mă prea lăsa să mă amestec pe la guvernare. Dar a făcut treabă bună. Se zice că a făcut economia să bubuie.

C: Dar politic nu v-aţi prea înţeles.
B: Nu ne-am înţeles, că n-a lăsat PNL-ul să fie înghiţit de PD. PD-ul a reuşit să rupă doar o mică parte din liberali- Stolojan, Stoica, Flutur s.a.-, ca să-şi pună codiţa L şi să devină PD-L.

C: Şi, totuşi, într-un întreg prim mandat dumneavoastră ce-aţi făcut?
B: Eu? Am umblat pe la nunţi, botezuri, chermeze, mănăstiri şi biserici ca să-mi adun voturi pentru al doilea mandat.

C: Dar la al doilea mandat cum a fost? Se pare că a fost ceva mai complicat.
B: Da, a fost. Mi-a dat ceva mai mult de lucru. Nu ştiam ce să mai mint şi cu ce să mai prostesc. De aceea, m-am gîndit la toată problema ceva mai din vreme. L-am momit pe Geoană să intre cu PSD-ul la guvernare. Voiam ca măcar o parte din insuccesele guvernării Boc să ajungă şi pe umerii PSD-ului.

C: Da, dar pe cînd s-au apropiat alegerile, i-aţi scos de la guvernare. De ce?
B: Da, i-am scos. Ne trebuia Ministerul de Interne. Cu Nica la acest minister n-am fi putut nici cumpăra şi nici fura prea multe voturi. Cu Blaga, însă…Cu oamenii lui, ai noştri au putut umbla cu sacoşe portocalii fără nici o problemă. În ziua alegerilor, maşinile noastre au putut zbura de la o votare la alta precum elicopterele.

C: Dar cum a fost confruntarea directă cu Geoană?
B: Cu Geoană m-am descurcat uşor. Bine că n-a fost Năstase ori Antonescu. Înainte de alegeri, Geoană s-a dus pe cont propriu la Moscova. Asta mi-a permis să spun că el vrea să ne ducă înapoi la ruşi. Cînd boborul  a auzit de aşa ceva iute, iute la vot.

C: Şi numai cu atîta l-aţi învins pe Geoană?
B: Ba, a mai făcut el o gafă. În seara dinaintea confruntărilor televizate s-a dus la mogulul Vântu. Oamenii mei l-au filat şi această vizită i-a fost fatală.

C: Dar, totuşi, în ţară a cîştigat. Cum de l-aţi învins pe ultima sută a numărătorii?
B: Păi, m-am asigurat în străinătate. M-au votat moldovenii, că doar de aia le-am dat cetăţenie dublă şi am avut eu un boborean la ambasada din Paris, care m-a asigurat că îmi face rost de cîte voturi îmi trebuie ca să cîştig.

C: Încă o dată mă faceţi să zic că aţi procedat foarte, foarte machiavelic.
B: Încă nu ştiu cum îi ziceţi, dar politica-i politică. Şi acuma hai să facem o pauză, că-mi prea vine de un whisky.

C: Dar mai am întrebări.
B: După whisky.

(Va urma)

Ion Irimie