Coreea: Kim din Nord versus Park din Sud

Cînd va fi învestită, la 25 februarie, Park Geun-hye, prima preşedintă a Coreii de Sud, va trebui să facă faţă escaladării cursei înarmării a regimului dictatorial, condus de tînărul nord-coreean, Kim Jong-un. Deşi divizaţi de graniţa ideologică şi terestră marcată de paralela 38, ultima frontieră a Războiului Rece, în vieţile celor doi şefi de stat există multe elemente care îi apropie.

Preşedinta aleasă sud-coreeană, în vîrstă de 61 de ani, este fiica dictatorului Park Chung-hee, care a condus ţara cu o mînă de fier timp de 18 ani, de la lovitura de stat care l-a instalat la putere şi pînă în 1979, cînd a fost împuşcat de şeful propriilor servicii secrete, Kim Jae-kyu. Înainte de a fi spînzurat, acesta a mărturisit că făcut-o pentru că preşedintele Park, deşi fusese prietenul şi mentorul său, devenise o piedică pentru democraţie, mai ales după ce îl însărcinase să-i elimine pe membri ai opoziţiei politice.

Şi mai tragică a fost moartea mamei sale, Yuk Young-soo, asasinată în 1974 de un japonez de origine coreeană, care a încercat să atenteze la viaţa preşedintelui Park în timp ce pronunţa un discurs la Teatrul Naţional din Seul. Glonţul a trecut prin corpul acestuia şi a nimerit în soţia lui, care a fost scoasă pe braţe din sală, în timp ce Park şi-a continuat discursul. Nu era prima dată cînd se atenta la viaţa lui din ordinul duşmanului său nord-coreean, Kim Ir Sen, fondatorul Coreii de Nord comuniste, şi a lui Kim Jong-Il, care i-a succedat, tatăl actualului satrap de la conducerea ţării.

La 21 ianuarie 1968, un comando nord-coreean, format din 31 de soldaţi de elită ai Unităţii 124, au reuşit să pătrundă în Coreea de Sud şi au ajuns pînă la Seul, unde pînă la urmă au fost anihilaţi de poliţie, la doar 800 de metri distanţă de Casa Albastră, reşedinţa prezidenţială. Drept răzbunare, Park Chung-hee a pregătit altă expediţie secretă a Unităţii 684, pentru a-l lichida Kim Ir Sen, pe care în final nu a mai autorizat-o.

Preşedintele Park, s-a bazat pe modelul corporaţiilor japoneze şi s-a sprijinit pe marile companii exportatoare (chaebols), precum Hyundai şi Samsung, pentru a impulsiona miracolul economic pe care l-a trăit acest “tigru asiatic” în anii 60 şi 70, dar nu a ezitat să impună legea marţială şi să îngrădească libertăţile fundamentale în dorinţa lui de a se agăţa de putere.

Fiica lui preia frîiele Coreii de Sud, în timp ce descendentul duşmanului său de moarte conduce Coreea de Nord. Înainte de testul nuclear de marţi, noul guvern a dat semne de apropiere de Phenian, iar Park Geun-hye a dat clar de înţeles că nu va folosi forţa pentru a răsturna regimul. Dar toate acestea se pot schimba de acum încolo.