COLCĂIE DE ESCROCI

• Nu-i lasaţi să vă păcălească! •

Şarlatani. Instruiţi la şcoala vieţii. Impostori. Gata oricînd să pungăşească. Tipi cu mintea odihnită. Canalizată – mintea cea perversă, zic –  doar într-un unic scop: acela de a înşfăca prada şi a o goli de bani. Şi, nu în cele din urmă, fraieri. Care, ştiţi dumneavoasră, nu mor niciodată! În sensul că se nasc noi şi noi semeni, gata să se lasă vrăjiţi de vorba dulce. Înşelătoare. Persuasivă. Şi care aduce însemnate pagube buzunarului. Şi psihicului, deoporivă.

Despre cotloanele unde se naşte nelegiuirea şi, de ce nu, promiscuitatea, am vorbit cu mai marele poliţiei clujene, d-ul comisar şef Marcel Bonţidean, comisar Mircea Rus şi subinspector Georgeta Pop.

Tehnici de manipulare

Oratori. Buni vorbitori. Formulînd, la repezeală, propoziţii-cascadă. Toate parcă destinate a ne face să ne simţim bine. Voci calde. Învăluitoare. Şi, totodată, convingătoare.

„Aţi cîştigat!” – zice insul de la celălalt capăt al flirului. Şi urmează o buluceală de date, în care cel mai important lucru devine suma cîştigată. Fără nici un efort! „Recunosc, zice, domnul comisar şef Bonţidean, e tentant. Sumele pe care le anunţă astfel de oameni depăşesc, de oicei, polibilitţile noastre de a agonisi aşa ceva. Sau de a accede vreodată la aşa o pleaşcă”.

Mintea nu reţine doar faptul că, dintr-o dată, visul s-a împlinit. O grămadă de bani urmează să vină la noi, prin curier, iar penru acest lucru nu trebuie să facem mai nimic. Să depunem, acolo, într-un cont  indicat de „binefăcătorul nostru o sumă de bani; o nimica toată!”. Totul însă trebuie să se petreacă repede. Pentru ca „premiul” să fie validat, e nevoie de iuiţeală. „Mergeţi la banca cutare, depuneţi banii şi în 12 ore, curierul nostru vă aduce premiul cîştigat”.

Nu e nevoie de analiză pe text. Sau cunoştinţe de sociologie a manipulării.Tehnica e simplă. Şi, tocmai din acet motiv, eficientă. Cascada vorbăriei înşelătoare continuă. Dacă nu aveţi cele cîteva sute de lei la îndemînă,  escrocul – îi putem spue deja aşa, nu? – vă oferă variante. Cea mai simplă: să cumpăraţi cartele reîncărcabile. Mai ieftine, zic ei. Şi aşa, ca din întăîmplare, vă cer numerele de înregistrare. Cu glas nevinovat. Tot pentru… validarea concursului. Şi penru ca persoana „fraierită”) să intre în posesia premiului. Că, doar, el, singurul, a fost ales de compania respectivă (de telefonie, în principal, dar se uzează şi de numele unor importanţi comercianţi de electrocasnice, să spunem). Să fie, deci, fericitul cîştigător.   Varianţiunile pe subiect sînt puţine, îmi spun interlocutorii. În general, însă, timpul contează. Trebuie ca uluiala să nu dispară. E nevoie ca logica să  nu-şi facă cărare printre meandre. Şi vraja să dispară. Judecata la rece nu e bună, din punctul de vedere al celor care recurg la asemenea metode. Şi, din acest motiv, deapănă povestea cu sufletul la gură. Sînt încîntaţi. Se extaziază. Promit. Sînt flexibili. Important – pentru ei, desigur – e să ajungeţi cît mai repede la banca indicată. Sau să cumpăraţi cartele de telefonie mobilă. (V-am lăsat intenţionat, iubiţi cititori, timp de gîndire. Şi, sînt sigur, că v-aţi prins. Odată dictate numerele de cartele telefonice, vă puteţi lua adio de la minutele incluse pe ele. Toate se scurg către escrocii care v-au contactat. Absolut aleator). Şi, desigur, premiul promis nu va veni niciodată. Pentru cei păcăliţi – şi din păcate nu sînt puţini – rămîne paguba materială (nu de puţine ori, substanţială). Şi frustrarea. E greu, credeţi-mă, să înghiţim o asemenea găluşcă. Un neica-nimeni, adică, să ne-o tragă. Scurt. Dar, să recunoaştem, inteligent.

Profil de escroc

Cum arată omul de la „capătul firului”? Şi, mai ales, cine sînt ei, de au tupeul să producă atîta disconfort în vieţile noastre? Întrebarea n-a asurprins pe interlocutorii mei.

– Oameni cu mult, cu foarte mult timp liber, spune d-ul comisar Mircea Rus. Şi, evident, oameni cu tupeu. Mînaţi doar de gîndul parşiv al reuşitei înşelăciunii.

– Unde se… ascund?

– Nu există neapărat un loc anume. Dar pe mulţi dintre ei i-am găsit în puşcării. Păcălesc vigilenţa gardienilor şi… operează. Poartă convorbiri telefonice, acolo unde… merită, cu orele. Şi, în multe cazuri, reuşesc.

Am concluzionat din discuţii că nu neapărat profilul fizic contează. Că de morală, ce să mai vorbim! Ci modul de organizare. De obicei, escrocii recrutează tot felul de persoane pentru a le face comisionul ridicării banilor de la bănci. Cîteodată rudele apropiate, alteori prieteni, dar şi persoane necunoscute. Înşelate, la rîndul lor, şi păcălite pentru un cîştig minim. Din acest motiv e greu de ajuns la ei. Dau nume falsce, folosesc tehnica conspirtivă a întîlnirilor pe-te-miri-unde sau, pur şi simplu, sînt bine protejaţi de cei care sînt prinşi de poliţie. Şi, oricum, chiar prinşi fiind, operează.

Din statisticile poliţiei rezultă că escrocii care folosesc telefonul pentru a anunţa diferite cîştiguri şi a încasa (de la fraieri) sume frumuşele de bani, se… gupează în sudul şi estul ţării. Prin părţile noastre se întîmplă mai rar să se ivească cîte unul. În schimb, poate cei mai mulţi fraieriţi sînt din Transilvania. Explicaţia e simplă. Aici oamenii au venituri constante, iar tentaţia pentru a spori „averea” a mai accentuată.

Ce se poate face?

Poliţia, ca şi firmele importante ale căror branduri sînt folosite pentru a da curs escrocheriei am făcut de nenumărate ori apel la populaţie. Pentru a preveni asemenea evenimente neplăcute trebuie întreruptă imediat convorbirea cu pricina. Şi, desigur, verificat la firma despre care se face vorbire dacă realmente a iniţiat un asemenea concurs. Şi, dacă interlocutorul este într-adevăr cîştigătorul unui premiu de genul celui descris. Evidnent că  firmele care organizează asemenea concursuri au alte modalităţi de a anunţa promoţiile la care recurg în strategia lor de marketing. Iar premiul se ridică la sediul societăţii (de cele mai multe ori, la sediul firmei şi nu la sucursalele acestora).

Doamna subinspector Georgeta Pop:

– Sfatul meu şi al tuturor celor implicaţi e să nu vă lăsaţi păcăliţi. Evident, însă, trebuie anunţată poliţia. Cît mai repede. Cu toate că procedura de prindere a celor care, prin înşelăciune, iau bani de la oameni, este deosebit de laborioasă şi costisitoare, avem nevoie de cît mai multă informaţie pentru reuşită.

– Îi prindeţi, pînă la urmă?

– Da. Numai că producedurile sînt complicate. Iar probatoriul dificil. Pînă la urmă, însă, nu scapă. Dar, pînă la acest punct,  multe victime suferă.

***

Există, vă asigur, toată disponibilitatea poliţiei de a depista asemenea persoane. Şi firmele de telefonie încearcă să atragă atenţia oamenilor să nu se lasă înşelaţi. E nevoie însă de vigilenţă. Şi tărie. Pentru că escrocii (le spunem aşa, generic, pentru că nu ne vine deloc să le acordăm prezumţia de nevonovăţie) nu mor niciodată. Doar se perfecţionează într-ale pungăşitului.

Radu VIDA