Clivaj

RADU VIDA

Tam-tam! Ne pregătim de referendum. Frumos. Înălţător. Şi democratic, totodată. Cu toate că nu avem exerciţiul necesar, ne vom da cu părerea. Pe la tot felul de schow-uri vorbite. Şi pe la colţuri. Dar, sînt aproape sigur, prezenţa la urne va fi scăzută. Tocmai datorită faptului că, din obişnuinţă, preferăm să ne epuizăm subiectul, înainte de a-l… finaliza.

Sigur că o cauză a unei poziţii ferme, în folosul mersului nostru înainte, se datorează diferenţei esenţiale dintre opiniile partidelor şi marea majoritate a populaţiei votante.

În ceea ce priveşte Parlamentul, USL doreşte  un legislativ bicameral restrîns numeric, PDL – unicameral minuscul, UDMR e… UDMR. USL vrea ca parlamentarul care va pleca din partidul pe lista căruia a fost ales să îşi piardă mandatul. PDL se face că nu aude, iar UDMR nu se pronunţă (că, oricum, n-a fost întrebat). Dar îi convine ceea ce spune PDL, pentru că, după teoria acestora minorităţile vor ajunge la 7% fără minoritatea maghiară. Veselie. USL doreşte delimitarea clară a atribuţiilor şefului statului, care să nu fie nici arbitru, şi nici jucător, ci mediator. PDL n-are prezidenţiabil şi, oricum, şi-a jucat cartea pe valurile celor zece ani marinăreşti. UDMR nu are interesul şi se va lipi acolo unde i se va da mai mult. Adică: eliminarea din Constituţie a statului „naţional” la care să se adauge… lipsa de suveranitate şi independenţă.

Citind presa judeţeană, ajungi la concluzia că o mare parte dintre jurnalişti, care, nu-i aşa, reflectă voinţa cititorilor proprii, se pronunţă pentru „republică parlamentară”, în care preşedintele să fie ales de cei cărora li se deleagă puterea prin vot popular. Să nu ne grăbim, însă. Poate că poporul, vrea el, musai, să aleagă pe… Vodă! Zic, poate, pentru că nimeni nu l-a întrebat, nimeni nu l-a consultat dacă este competent pentru a face o asemenea  alegere şi, în consecinţă, nici ziariştii n-or fi chiar atît de… zmei să le ştie pe toate. Dar, interesul de moment al PNL, să spunem, este să adopte această formă modernă de Constituţie, fie şi pentru că, în acest fel, candidatul propriul „iese” sigur la votul parlamentar. Altfel… s-ar putea să nu se ştie…

N-am vrut să comentăm nici una din… doleanţele partidelor, dar gîndiţi-vă, vă rog, ce superbă adunătură de cozi de topor ascunde dorinţa UDMR, care cere ca în viitoarea Constituţie autorităţile publice locale să devină a patra patere în stat şi să nu fie limitată în defavoarea minorităţilor naţionale. Cu alte cuvinte, să fie limitată puterea… pentru majoritate.

Evident că fiecare formaţiune politică va încerca să atragă de partea sa cît mai multă lume. Pentru că, în consultarea populară, singura entitate care nu ştie ce şi cum este poporul. Risc, aşadar, ca multă lume să se supere pe mine, spunînd că interesele partidelor nu sînt nici pe departe aceleaşi cu cele ale poporului. Trăim în lumi diferite, cu interese divergente, şi nu-i o noutate, nimeni nu prea ţine seama de ce vrea poporul. Şi nici măcar de ce e mai bine pentru ţară. Lucrurile acestea s-au demonstrat în multe domenii şi de prea multe ori pentru a nu crede în ele.  Aşadar, chiar dacă ni se contestă realitatea, după care presa ar trebui să fie a patra putere în stat,măcar cu… ghilimele (cu alte cuvinte, verbul nostru să reprezinte voinţa majorităţii covîrşitoare a populaţiei, de care ar trebui să se ţină cont), vin şi spun: ratînd, şi de această dată, şansa unor clarificări constituţionale, condamnăm România (a poporului, şi nu a politicienilor) la alţi ani de degringoladă.
Şi-ar fi păcat!