Cine sunt sfinții români canonizați?

La Catedrala Patriarhală marți, 4 februarie 2025, s-au oficiat Sfânta Liturghie și proclamarea publică a canonizării celor șaisprezece sfinți duhovnici și mărturisitori români din secolul al XX-lea de către Patriarhul României Daniel. La evenimentul deosebit a participat și Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, alți ierarhi membri ai Sfântului Sinod, un număr mare de clerici și credincioși. Tot la data de 4 februarie 2025 Biserica Ortodoxă Română sărbătorește o sută de ani de la ridicarea sa la rangul de Patriarhie.

Cei șaisprezece sfinți români sunt:

Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cinstit în 28 noiembrie

Arsenie Boca (1910-1989), părinte ieromonah, teolog și artist plastic ortodox român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și, apoi, la Mănăstirea Prislop. Datorită personalității sale, mii de credincioși veneau să-l asculte.

Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie
Părintele Sofian Boghiu (1912-2002) (Serghei, din botez), duhovnic și pictor bisericesc, a fost unul dintre participanții cei mai cunoscuți la întâlnirile cultural-duhovnicești ale mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim (grupare care a cuprins vârfuri ale clerului ortodox și ale intelectualității creștine laice), între anii 1945-1950.

Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în 4 octombrie

Părintele Dumitru Stăniloae (1903-1993) a fost o personalitate marcantă a Ortodoxiei, preot, scriitor, teolog, traducător, cercetător, părinte spiritual, îndrumător, sfătuitor.

Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie
Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. A pătimit în cele mai dure carcere comuniste și nu a părăsit credința ortodoxă nici în fața amenințării cu moartea.

Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu – 22 iulie
Preotul Mărturisitor Ilie Lăcătușu (1909-1983) a fost unul dintre mărturisitorii temnițelor comuniste.

Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie
Ieroschimonahul Paisie Olaru (1897-1990), duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, a fost unul dintre cei mai mari duhovnici din perioada contemporană, părinte duhovnicesc atât pentru călugări, cât și pentru mireni.

Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria – cinstit în 2 decembrie

Cleopa Ilie (1912-1998), starețul Mănăstirii Sihăstria, a fost un duhovnic foarte căutat, trăitor în Hristos și mare apărător al adevărului evanghelic și ortodox.

 Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie

Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț (1924-1975) a fost un mare părinte duhovnicesc român al secolului XX, duhovnic la Mănăstirea Râmeș și preot misionar jertfitor în satele mocanilor din Munții Apuseni.

Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie;
Părintele Serafim (1012-1990), starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, a fost duhovnic aproape 50 de ani la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus din județul Brașov și îndrumător, duhovnic și prieten al părintelui Teofil Părăian, care îl considera pe părintele Serafim „un om sfânt”.

Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie

Părintele Liviu Galaction Munteanu (1898-1961) a fost profesor de teologie și unul dintre mărturisitorii din perioada comunistă.

Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie
Arhimandritul Gherasim Iscu (1912-1951) a fost stareț al mănăstirilor Tismana și Arnota, propovăduitor al credinței în Transnistria și deținut politic martirizat pentru credință.

Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie

 Părintele Visarion Toia (1884-1951) a fost starețul Mănăstirii Lainici.

Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai
Părintele protosinghel Calistrat Bobuc el mai mult iubea biserica și rugăciunea. Ziua și noaptea zăbovea în fața sfântului altar. Săvârșea dumnezeiasca Liturghie cu bucurie și cutremur, spovedea și mângâia pe oameni, mărturisea și apăra dreapta credință și se ruga pentru toți.

Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie
Preotul profesor Ilarion V. Felea(1903-1961), înmormântat fără cruce și fără a i se cunoaște locul unde odihnesc rămășițele pământești, s-a încununat, prin moartea sa, cu aureola de martir pentru biserică și neam, așa cum odinioară au făcut-o strămoșii săi, moții, de unde a provenit.

Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cinstit în 3 august
Protosinghelul Iraclie Flocea (1893-1964) a fost un misionar al Basarabiei interbelice și supraviețuitor al Gulagului.

Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, omagiat în ziua de 8 august
Preotul protoiereu Alexandru Baltaga (1861-1941) a fost unul dintre cei mai reprezentativi clerici basarabeni din perioada interbelică.

Despre canonizarea celor șaisprezece sfinți români cu prilejul centenarului Patriarhiei Române, Patriarhul Daniel a spus „Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat astăzi în mod solemn canonizarea a 16 sfinți români care au mărturisit credința în Hristos în perioada grea a regimului comunist din România. Acești sfinți reprezintă rodul cel mai de preț pe care Biserica noastră l-a adus în acest răstimp de 100 de ani, deoarece prin ei se arată, mai intens, lucrarea tainică a harului Duhului Sfânt în Biserica Ortodoxă Română. Acești slujitori au fost canonizați sau înscrişi în calendarul Bisericii fiindcă au fost constatate în viața lor semnele sfințeniei: ortodoxia credinţei, viaţa sfântă de pocăinţă şi rugăciune, iubire smerită şi milostivă faţă de aproapele, mărturisirea jertfelnică a credinţei, iar uneori chiar facerea de minuni, precum și evlavia poporului faţă de ei. Biserica îi cinstește mai ales pentru că au rezistat cu bărbăție persecuțiilor și au mărturisit adevărul lui Hristos, chiar și în condiții de tortură și moarte, oferind astfel un exemplu viu de trăire creștină deplină. Canonizarea lor este un act de recunoaștere a sfințeniei vieții lor, care transcende orice context politic, subliniind faptul că adevărata mărturisire creștină nu susține ideologii lumești trecătoare, ci valorile eterne ale credinței și iubirii de Dumnezeu”.

Tia SÎRCA