China ar putea beneficia de pe urma unei Corei unificate

Wall Street Journal.

Reacţia oficială chineză la al treilea test nuclear al Coreii de Nord a fost aspră, dar lipsită de acea “muşcătură” plină de sens. Beijingul s-a declarat “puternic nemulţumit şi ferm opus” testului şi a cerut reluarea negocierilor internaţionale. După cît se pare, liderii chinezi nu reuşesc să recunoască faptul că acest eveniment este unul vizionar şi că ei nu mai trebuie să cedeze în faţa tacticii de şantaj a vecinului lor neobedient.

Efectuînd testul, nord-coreenii au compromis din nou interesele naţionale ale Chinei, în contextul în care comunitatea internaţională este focalizată pe sprijinul Beijingului faţă de Phenian. În calitate de superputere emergentă care încearcă să liniştească restul lumii de ascensiunea sa paşnică, China este de aşteptat să joace un rol constructiv.

Faptul că regimul nord-coreean se poate menţine cu sprijin chinez este binecunoscut. Nordul depinde de Beijing pentru petrol, ajutor alimentar şi un grad de acoperire în instituţii internaţionale ca ONU. Astfel, Beijingul nu poate evita aşteptările internaţionale potrivit cărora va juca un rol mai mare în soluţionarea problemei crescînde pe care o reprezintă Coreea de Nord. Aceasta în pofida faptului că influenţa Beijingului asupra Phenianului nu o face atotputernică. Liderul nord-coreean îşi poate permite să ignore interesele naţionale chineze şi să şantajeze China deoarece consideră că Beijingul nu-şi poate permite, pentru echilibru, să lase Coreea de Nord să facă implozie sau să fie preluată de Coreea de Sud, sprijinită de SUA.

Odată cu al treilea test nuclear nord-coreean, efectuat atît de repede după lansarea în decembrie a unei rachete pentru a pune pe orbită un satelit civil de observare terestră, ONU are motive întemeiate să solicite Chinei, un membru permanent în Consiliul de Securitate, să preia iniţiativa. Nu este suficient ca Beijingul să ceară reluarea negocierilor de pace în format de şase, între cele două Corei, China, SUA, Japonia şi Rusia. Acest cadru a fost în mod repetat discreditat de abuzarea de către Phenian a unor acorduri obţinute în trecut.

China trebuie să avertizeze Phenianul că nu poate fi presată să ofere sprijin atunci cînd interesele naţionale chineze au fost prejudiciate. Beijingul ar trebui să facă clar că, oricît de mult ar dori ca Phenianul să supravieţuiască şi să prospere, îşi poate permite să lase ca Coreea de Nord să facă implozie.

După testul nuclear există savanţi chinezi şi internauţi care pun la îndoială înţelepciunea sprijinului chinez pentru Phenian. Ei văd deja în sprijinul acordat regimului deviant, care neglijează cu uşurinţă interesele naţionale chineze, mai mult o obligaţie decît un avantaj pentru China.

Înţelepciunea convenţională, că un colaps al statului nord-coreean va fi dezastruos pentru China, este eronată. Orice criză declanşată de refugiaţii nord-coreeni peste frontiera nordică în China va fi de scurtă durată, iar asistenţa internaţională disponibilă imediat.

O reunificare a peninsulei, condusă de Seul, nu ar trebui să suscite temeri Chinei. Beijingul se bucură deja de o relaţie mai blîndă cu Seulul decît cu Phenianul. O reunificare coreeană va necesita două decenii, timp în care Japonia şi SUA vor trebui să infuzeze o cantitate foarte mare de asistenţă. Reconstruirea şi reîncorporarea Coreii de Nord va preocupa Coreea şi Japonia timp de o generaţie. Acest lucru nu este împotriva intereselor chineze, în contextul în care China îşi continuă avansul spre statutul de cea mai mare economie din lume.

Dacă va avea loc acest proces, dispare motivaţia SUA de a-şi menţine propriile forţe militare în Coreea de Sud. Va urma cu siguranţă o reducere treptată a prezenţei americane. Dacă SUA vor dori să menţină baze în Coreea pe termen mai lung, vor trebui să obţină permisiunea de la o naţiune nou unificată, ceea ce nu reprezintă o certitudine.

O Coree unificată, care moşteneşte armele nucleare ale Nordului, va ridica şi ea provocări relaţiilor SUA-Coreea. SUA vor rămîne angajate să denuclearizeze peninsula, în timp ce guvernul coreean va fi tentat să-şi păstreze capacităţile nucleare. Această tensiune în relaţia lor ar trebui să fie în avantajul Chinei, deoarece reduce posibilitatea ca trupele americane să rămînă în Coreea.