Chiar doresc rrromânii alegerea preşedintelui?!

ILIE CĂLIAN

  Recent, am aflat rezultatele unui nou sondaj de opinie, care, în general, ilustrează scăderea generală – cu cîteva zecimi de procent, faţă de sondajul anterior – a încrederii faţă de felurite instituţii politice, executive, sociale/private. Sondajul apare pe fondul intenselor consultaţii publice pe tema revizuirii Constituţiei şi a regionalizării României. Întrucît el s-a desfăşurat în perioada 28 mai – 3 iunie (cu două zile libere în acest interval), nu ştiu în ce măsură ultimele opţiuni în materie constituţională vor fi avut suficient timp pentru a influenţa opiniile. Nu ştiu dacă cetăţenii României cu drept de vot chestionaţi vor fi sesizat, de exemplu, că, în viziunea USL, ţara se menţine republică semiprezidenţială, cu destule atribuţii executive pentru preşedinte. Astfel că, indiferent dacă apare un nou Băsescu, viitorul preşedinte va avea anumite atribuţii executive, pe care le va împărţi cu Guvernul. Printre altele, în pofida faptului că Guvernul este cel care are un Minister de Externe, preşedintelui i s-a păstrat posibilitatea de a interveni personal în activitatea acestuia; ba va exista şi un CSAT, cu altă denumire.

Deci, pe anumite porţiuni ale traseului, la volan vor fi, în continuare, două persoane. Dintre acestea, una este desemnată, în mod firesc, de către partidul sau alianţa cu majoritate parlamentară (prim-ministrul), iar cealaltă prin vot popular (preşedintele). Adică, în cazul celui dintîi, electoratul optează pentru un program de guvernare, prezentat şi dezbătut în campania electorală. Dar preşedintele ce fel de program îşi poate susţine în campania sa electorală – şi încă la mijlocul mandatului Parlamentului, care a validat deja programul de guvernare?! Argumentul că „poporului român” îi place să-şi aleagă preşedintele este de tot rîsul: din vechime, pînă după 1989, românii n-au ales şeful statului: ori era vodă, ori era rege, ori era dictator – el era impus. De fapt, electoratul chiar asta şi vrea: persoane „puternice” în fruntea ţării şi structuri instituţionale cu ierarhii piramidale şi în care electoratul nu poate interveni. Iată ce ne arată – de fapt, ne reconfirmă – recentul sondaj de opinie.

Dintre instituţiile executive, cea mai mare încredere respondenţii o au în armată (66,9%) şi în Banca Naţională a României (51,9%). Dintre instituţiile sociale private, cea mai mare încredere se manifestă în Biserică (66,1%) şi universităţi (50,2%). Este uşor de observat că acestea au structuri de comandă piramidale şi, mai ales, atenţie!, nu oferă cetăţeanului, votantului, nicio posibilitate de a interveni în funcţionarea lor. Altfel spus, toţi cei care „cîrtesc” toată vremea despre nevoia de „transparenţă” se află în contradicţie cu modul de gîndire al electoratului, care are mai multă încredere în instituţii lipsite de transparenţă în constituirea structurilor şi sistemul de comandă.

În privinţa instituţiilor politice, adică a celor care se constituie pe baza votului liber exprimat de către cetăţean, lucrurile stau tocmai pe dos: nici una dintre ele nu întruneşte peste 50% încredere. Primăriile – 41,3%, Preşedinţia – 25,6%, partidele politice – 16,8%. La întrebarea despre încrederea în instituţiile sociale private, pe ultimul loc se aflau băncile – cu 21,5% încredere, în această perioadă de criză, în care sînt atîtea milioane de oameni care nu-şi pot plăti ratele la credite! Vasăzică, băncile private, aceste instituţii absolut lipsite de transparenţă din punctul de vedere al posibilităţii de intervenţie a cetăţeanului, se bucură de mai multă încredere decît partidele, pe care cetăţenii cu drept de vot le pot modela!

Altfel spus, pe scurt: electoratul român nu are încredere în posibilitatea sa de a alege corect şi, ca atare, are mai multă încredere în instituţiile cu structuri şi conducere „netransparente”. Dar dacă încrederea în Preşedinţie (25,6%) este doar jumătate din încrederea în Banca Naţională, al cărei guvernator este numit/ales de Parlament, de ce nu ar fi mai bine ca şi preşedintele să fie numit/ales în acelaşi mod, de către Parlament?!