CENTENAR 1913-2013: Un mare artist, sculptorul Gheza Vida – autorul unor monumente simbol ale istoriei naţionale

dlnz-4g0zbn0lqmbt-jhkn0La 28 februarie 2013 s-au implinit o sută de ani de la naşterea marelui sculptor român Gheza Vida, unul dintre cei mai importanţi artişti ai României postbelice. Fiu al Rozaliei şi al lui Iosif Vida, viitorul artist s-a născut în 1913, într-o familie de mineri originară din Maramureşul istoric, care locuia în oraşul Baia Mare, străveche localitate minieră, a cărei faimă artistică internaţională se datora şcolii de pictură, întemeiată aici la sfîrşitul secolului al XIX-lea. Vida a început să sculpteze încă din tinereţe, mai întîi personaje din lumea satului maramureşean, sau inspirate din viaţa minerilor, manifestînd o puternică comuniune şi admiraţie faţă de arta populară maramureşeană, care îi va fi un permanent izvor de inspiraţie.

Atmosfera artistică de la Baia Mare l-a influenţat, încă din 1932 frecventînd atelierul pictorului Alexandru Ziffer. Debutul său artistic are loc în 1937 la Baia Mare, cînd expune sculpturile Miner şi Ţăran legat de stîlp.

În toamna aceluiaşi an, Gheza Vida pleacă spre Spania, unde ajunge în luna ianuarie 1938, împreună cu ceilalţi voluntari români la Războiul civil, unde rămîne timp de doi ani. În 1939, voluntarii români din Armata Republicană spaniolă, împreună cu numeroşi civili, se refugiază în Franţa, unde au fost internaţi în lagărele de la Saint-Cyprien şi Gurs. Vida ilustrează cu desene şi linogravuri gazeta săptămînală a lagărului, linogravdlnz-7h7a36xq4mfd-msak6urile fiind semnate „Grigore” (aluzie la numele haiducului maramureşean Grigore Pintea Viteazul). Şi tot în Franţa, în lagărul de la Gurs, Vida a sculptat şi a expus într-o expoziţie busturile eroilor naţionali Horea, Cloşca şi Crişan.

Traversează apoi toată Europa şi se întoarce la Baia Mare abia în 1941, oraşul împreună cu întreg Maramureşul fiind, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupaţie horthystă. Fiind român şi avînd cetăţenie română, a fost atent supravegheat de poliţie, fiind de trei ori concentrat în detaşamentele de muncă forţată din Ungaria horthystă. În timpul şederii sale la Budapesta urmează cursurile Academiei de Belle-Arte (1942-1944), avîndu-l ca profesor pe Jenõ Bori. După eliberarea de sub ocupaţia horthystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptînd pe frontul anti-hitlerist.

Revenind acasă după război, Gheza Vida participă în 1946 la Expoziţia organizată la Cluj, iar în octombrie 1948 expune la Expoziţia regională a Transilvaniei grupul statuar Dans oşenesc şi Buciumaşul. În decembrie acelaşi an, cele două sculpturi au fost expuse la Palatul Republicii din Bucureşti, fiind admirate de marele public şi apreciate elogios de critica de specialitate.

În anii următori lucrările sale sînt prezente în expoziţii personale şi colective din ţară: Baia Mare, Cluj, Braşov, Satu Mare, Bucureşti. De asemenea, sculpturile sale sînt selectate şi participă la expoziţii de artă românească în străinătate: Bienala Internaţională de la Veneţia, Cairo, Alexandria, Damasc, Moscova, Budapesta, Bratislava, Praga, Berlin, Leningrad, Sofia, Paris, Varşovia, Belgrad, Helsinki, Bologna, Torino, Roma, Londra, Haga, Bruxelles.

Vida colaborează cu arhitectul Anton Dîmboianu la realizarea amplului Monument al Ostaşului Român de la Carei, inaugurat în 1964, complexul fiind o creaţie de excepţie a artei monumentale de for public.

Sculpturile lui Vida se caracterizează prin vigoare şi monumentalitate, înfăţişînd adesea oameni simpli în atitudini din viaţă zilnică, în timpul muncii (La fîn, Odihna, Horitoarea, Ţărancă cu coşul, Cap de ţăran, Butimanu, Tropotita, Dans oşenesc, Veselia, Recolta, Miner cu lămpaş, Mineri, Miner citind, Copil cu pasăre, Copil mîncînd, Muncitor forestier, Femeie împovărată). Lucrările sale înfăţişează personaje şi secvenţe ale istoriei româneşti (Horea, Balada lui Pintea, Pintea Grigore judecînd un boier, Dragoş Vodă, Menumorut, Voievodul Gelu, Bogdan Vodă, Răscoala). Un grup important de sculpturi au o bogată încărcătură metaforică, artistul inspirîndu-se din universul mitic maramureşean (Omul apelor, Omul dintre focuri – Foca, Omul nopţii, Omul Pădurii, Solomonarul, Ploaia, Varvara, Priculiciul minei, Fata pădurii, Cuşma dracului, Mărţoaia, Vîlva minelor, Carnaval, Botegiunea de pe Iza).

Călătorind prin Maramureş Geo Bogza nota: „În vara trecută oamenii Maramureşului nu s-au dezminţit şi au ridicat la Moisei, din trainic şi nobil lemn de stejar, un complex monumental cum nu se mai găseşte, poate, în nici unul din satele ţării noastre. Un complex monumental, căruia i se poate spune aşa pe bună dreptate, ca şi aceluia ridicat de Brâncuşi la Tîrgu Jiu. Totul e sobru, sever, plin de simboluri şi semnificaţii profunde, reintegrînd în nobilele tradiţii ale Maramureşului, amintirea celor douzeci şi nouă de fii ai săi, ucişi de cea mai rea fiară ce şi-a purtat paşii pe acolo. Autorul acestui monument, inspirat din sanctuarul dacic de la Grădişte, este sculptorul Gheza Vida, a cărui faptă merită lauda întregului nostru popor” (Contemporanul, ianuarie, 1967).

Cioplit de Vida mai întîi în lemn în 1966, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei a fost transpus apoi în piatră în 1972.

Sfatul bătrînilor realizat în lemn a fost expus la Bienala de la Veneţia în 1972, a fost transpus în piatră, fiind amplasat, nu întîmplător, ca un simbol în vecinătatea Palatului administrativ din Baia Mare: este un grup statuar cu o largă deschidere filosofică, ce vine dinspre străvechea civilizaţie a satului românesc, reprezentînd un moment profund şi solemn legat de viaţa obştei.

Monumentul Ostaşului Român de la Carei, Monumentul ţăranilor martiri de la Moisei şi Sfatul bătrînilor sînt realizări artistice excepţionale, devenite în conştiinţa publică simboluri ale istoriei naţionale, opere majore ale sculpturii monumentale contemporane.

Operele sculptorului se află în patrimoniul a numeroase muzee din ţară: Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul de Artă Baia Mare, Muzeul Brukenthal Sibiu, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, Muzeul de Artă Contemporană Galaţi, Muzeul de Artă Constanţa, Muzeul de Artă Braşov, Muzeul Banatului Timişoara, Muzeul Ţării Crişurilor Oradea. Lucrări semnate de Vida se află şi în colecţii private din ţară, dar şi în colecţii şi muzee din Franţa, Spania, Italia, Ungaria, Israel, Rusia, Iran, Chile.

Opera şi personalitatea sa au fost încununate cu numeroase premii şi distincţii dintre care amintim: Premiul de Stat (1953), Maestru Emerit al Artei (1957), Artist al Poporului (1964), Steaua Republicii (1978).

Maestrul Gheza Vida a fost ales în 1968 vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România, iar în 1974 a fost ales membru al celui mai înalt for ştiinţific şi cultural al ţării, Academia Română.

În acest an, cu ocazia Centenarului Vida, sub egida Academiei Române vor avea loc numeroase manifestări, respectiv expoziţii la Baia Mare, Cluj- Napoca, Bucureşti şi la Accademia di Romania din Roma. Editura Academiei Române, în colaborare cu Editura Mega, a editat albumul Gheza Vida – Centenar, ce a fost lansat în 27 iunie la Bucureşti, cu ocazia Simpozionului Naţional dedicat marelui sculptor român la Academia Română. În luna noiembrie, cu implicarea majoră a Municipiului Baia Mare, sperăm sa aibă loc inaugurarea Atelierului memorial Gheza Vida.

Sărbătoarea Centenarului Gheza Vida este un prilej de a omagia memoria unui mare artist de talie europeană, o personalitate de marcă a artei româneşti, ce aparţine galeriei celor mai importanţi creatori de frumos din România, fiu al Maramureşului şi al oraşului Baia Mare.

Acad. Marius PORUMB

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.