Capcana afgană: Greşelile marilor puteri

Corriere della Sera

Operaţiunile militare americană şi sovietică din Afganistan au multe în comun. Marile puteri demarează operaţiuni militare pentru că se consideră de neînvins şi vor să-şi demonstreze forţa, după care refuză să-şi recunoască greşelile, pentru a nu-i transmite lumii un mesaj privind slăbiciunea lor.

Atunci cînd, în decembrie 1979, armata Uniunii Sovietice a intrat în Afganistan, ea nu a dorit să-l transforme într-un satelit al său, în condiţiile în care această ţară se afla deja pe drumul socialist. Însă, la Kabul existau două partide socialiste: prosovietic şi prochinez, care nu au putut să-şi împartă între ele puterea. Moscova era convinsă că va putea rupe nodul gordian în urma unei expediţii militare fulger, lichidînd fracţiunea chineză şi consolidînd-o pe cea sovietică. Însă, după două luni armata sovietică s-a pomenit în mod inopinat în faţa unei revolte a mujahedinilor. Aşa a început cel mai prost deceniu din istoria militară rusă.

Rebelii afgani se bazau pe ajutor din partea SUA, Pakistanului, Arabiei Saudite, Chinei şi numeroşilor voluntari islamişti. Uniunea Sovietică ar fi putut, după ce a evaluat situaţia, să-şi trimită soldaţii înapoi în patrie, însă nimeni de la Moscova nu dorea să poarte răspunderea pentru o decizie pe care mulţi din partid ar fi considerat-o înfrîngere. Războiul a continuat pînă cînd Mihail Gorbaciov şi-a asumat îndrăzneala de a ordona retragerea trupelor din Afganistan.

Preşedintele american George W.Bush a luat decizia unei intervenţii în Afganistan în 2001, deoarece acolo se afla Osama bin Laden, responsabil pentru atacurile teroriste din 11 septembrie. Însă, scopul americanilor nu era Kabulul, ci Bagdadul şi, posibil, Teheranul. Însă, deja în timpul operaţiunii în Irak a devenit clar că talibanii pun stăpînire pe Afganistan şi că ei sînt la fel de periculoşi ca înainte. Bush a format un nou corp expediţionar şi a cerut solidaritate din partea altor membri ai Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

Însă, la fel ca ruşii, americanii au fost nevoiţi să constate că “osul afgan” este mai tare decît au crezut. Preşedintele Obama a ales calea majorării contingentului din Afganistan, pentru a aplica o lovitură dură asupra poziţiilor talibane, după care să retragă trupele. Aceasta este o strategie provincială: drept rezultat, americanii vor lăsa Afganistanul în mîinile talibanilor.