Băsescu: Bruxelles – o escală pentru vaporul România

Warning: Undefined array key "file" in /home/faclia/public_html/wp-includes/media.php on line 1788

Ilie CĂLIAN

Se vorbeşte, în ultima vreme, de o posibilă remaniere  guvernamentală. Se referă la ea chiar membrii USL, ca la o posibilă ajustare a unor slăbiciuni în funcţionarea efectivă a Guvernului Ponta 2. Ar fi un fapt normal: remanierea guvernamentală n-a fost inventată în România. Şi în nici un caz de Băsescu, PDL sau “Mişcarea Populară” ori “Forţa Civică”- Opoziţia care critică guvernarea. Nu faptul că o critică e grav, ci motivele. Cea mai acerbă critică vine –normal!- din partea lui Băsescu. Ceea ce l-a deranjat pe Marele Marinar este faptul că Ponta a făcut un “turneu” prin trei ţări din Asia Centrală – cele care au cele mai mari rezerve de hidrocarburi şi cu care s-ar putea drege, oarecum, eşecul proiectului gazoductului Nabuco -, continuînd în China.

Să ne amintim două lucruri: în timp ce toată Uniunea Europeană caută să încropească ori să perfecţioneze relaţiile – cît mai avantajos! – cu a doua putere economică a lumii, Băsescu refuzase orice colaborare cu aceasta. Mai mult, el, în calitate de responsabil cu politica externă şi ambasadele României, pe vremea guvernelor PDL a lăsat România fără ambasador în China timp de şapte luni! Nicio ţară din lume nu-şi putea permite ceea ce şi-a permis vajnicul marinar. Şi nici măcar “Marele Licurici” al lui Băsescu nu şi-a îngăduit o asemenea sfidare. Mai mult, Victor Ponta s-a întors din China cu promisiunea că cele două ţări vor studia şi perfecţiona un parteneriat strategic. Vasăzică – asemenea altor state din Uniunea Europeană, şi României îi este “îngăduit” să aibă parteneriate strategice cu state dinafara UE – cîtă vreme acestea nu sînt veritabile ‘duşmane” -, nu doar cu SUA. E o chestiune pe care mintea lui Băsescu n-o  poate pricepe – pentru că el nu poate pricepe decît ceea ce poate accepta şi nu poate accepta nimic altceva decît ceea ce  corespunde “pohtei” sale.

Pentru a înţelege ce se întîmplă, cum se învîrt rotiţele în mintea lui Băsescu, e util  să ne amintim ce a declarat, la mijlocul săptămînii trecute la un post tv. Vă rog să citiţi cu atenţie următoarele fraze, rostite la un post de televiziune, aşadar, pentru a fi cunoscute de cît mai  mulţi telespectatori/cetăţeni/alegători. Zice Băsescu: “Am vrut ca unul dintre obiectivele mele să fie o opţiune ireversibilă către Vest. Oricît m-am uitat pe glob înainte de a fi ales preşedinte, opţiunea mea a fost SUA. Acum pot fi liniştit, România nu mai are altă direcţie decît Vestul, sigur, cu escală la Bruxelles”. Acum, vă rog să-mi îngăduiţi să încerc să descifrez, pe îndelete, această mostră de delir megalomano-paranoid.

Mai întîi: el, ca om politic, dornic să devină capul ţării, nu avea opţiuni politice externe “ireversibile”: el a vrut să le aibă, adică se gîndea că, odată devenit preşedinte, ar trebui să aibă o certitudine – pe care, repet, n-o avea: Vest, Est, Nord, Sud – încă nu-i era clar. Şi, ca să-i fie clar, Marinarul s-a uitat pe globul pămîntesc, încă “înainte de a fi ales preşedinte”. Îmi imaginez scena: bătrînul Lup de mare, cu o sticlă de viziki în mînă, tot învîrte un glob pămîntesc şi, pînă la urmă, se hotărăşte: SUA! Ei, bine, o să-şi ia vaporul personal, adică România, şi o să-l ducă într-un port din SUA. Că România nu e proprietatea sa, că politica externă a României şi destinele a 20 de milioane de români nu le poate hotărî o persoană – indiferent cine ar fi aceasta -, că România este o ţară democratică, în care hotărîrile fundamentale le ia Parlamentul – toate astea nici nu i-au trecut prin minte! Chiar înainte de a fi preşedinte a hotărît ce va face cu România şi locuitorii ei în viaţă şi încă nenăscuţi. Vi se pare normală o asemenea minte, care recunoaşte cu nonşalanţă că nici nu i-a trecut prin cap să se gîndească la opţiunile electoratului?!

Şi asta nu e totul. Vasăzică, prin 2004, înainte să  devină preşedinte, dar cînd România făcea mari eforturi diplomatice – dar şi de reorganizare internă pe toate planurile – ca să încheie pregătirile pentru aderarea la UE, ce-i trecea prin cap Marinarului, care se gîndea că opţiunea lui a fost SUA? Nu-l interesa Uniunea Europeană ca “destinaţie” a ţării –nu, Bruxelles era doar “o escală”! Aşadar, dacă România nu trebuia să fie un stat membru al UE – ce trebuia să fie?! Un stat federal al SUA?! Puteţi înţelege altfel delirul geopolitic al lui Băsescu?!