Aura Schussler: Dintre ale corpului şi minţii

 – despre Deducţie, Erotism, Pornografie

Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2011

Multă vreme subiecte, pentru multe mentalităţi, aproape ilicite, dacă nu chiar prohibite, cel puţin în expresia socială a lor – seducţia, erotismul şi pornografia ţin parcă de un portret al omului contemporan, al tinereţii sale exuberante, adeseori nihiliste. Încît îţi vine să crezi (cel puţin aşa afirmă practicanţii lor) că toate acestea sînt un mod al exercitării personalităţii eliberată de „prejudecăţi” într-o lume cenzurată, pînă mai ieri, la fiecare pas, de principiile şi normele de fier şi beton ale tabu-urilor tradiţionale. Desigur sînt aspecte ale vieţii omeneşti dintotdeauna manifestate diferit, atît la diferitele vîrste ale individului, cît şi la acelea cuprinzătoare istoric ale societăţii. (În acest context îmi vine în minte sociologul G. Em. Marica relatînd că a văzut undeva în vestigiile oraşelor antice Pompei şi Herculanum, în cîte un loc intim al unui spaţiu public, scene şi texte care se văd şi astăzi în asemenea locuri. Realităţi care aparţin unei istorii a pornografiei?)

Iată că recent o tînără şi talentată cercetătoare, Aura Schussler, depăşind obişnuitele „complexe”, abordează vasta şi complexa, aparent cel puţin riscanta problematică a acestor subiecte (seducţie – erotism – pornografie) atît cu instrumentele şi informaţiile ştiinţei (sînt citaţi, între alţii, Georges Bataille, Jean Baudrillard, Sigmund Freud, Jean-François Lyotard, Herbert Marcuse, Ogien Ruwen), cît şi ale sensibilităţii, inteligenţei şi expresiei sale temerare. Autoarea propune „o incursiune în criza libidinală” manifestată în „aritmetica” lumii de azi, lăsînd [iscusit – n.n.] ca fenomenul (criza în cauză) să se întrezărească din mers, în ideea de a crea ocazia ca vălul în (ex)citaţiei să îl ridice treptat. Activă ca fundal, criza economico-politică planetară explică procesul care duce, de la preeminenţa cantităţii în detrimentul calităţii, „instalarea trivialităţii”; şi, aşa asemănător, a pornografiei. Este privilegierea contemporană a consumului în defavoarea culturii situaţiei în care „seducţia se manifestă ca discurs al corpului, iar erotismul ca ecou al acestui discurs, pe cînd pornografia caută să se metamorfozeze în semnificatul lor”.

Demersurile volumului, editat sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, între „cuvînt înainte” (P-o[re]vestirea unei crize) şi concluzii se desfăşoară în cîteva capitole incitante (intelectual): Seducţia ca primă treaptă a erosului, Politici ale voluptăţii, Tipologii ale seducţiei într-un erotism decadent, Noi dialectici ale corpului. Diagnoza, cuprinsă în partea de concluzii, arată că în societatea contemporană “nu se mai pune accentul pe trăirea anterioară” de care acestea (erosul şi seducţia) se bucurau secolele trecute (iubirea pasiune). Corpul erotizat devine moneda de schimb pe piaţa simbolică , iar seducţia, apanajul discursiv al pornografiei.

Stăpînă inteligent pe experienţa sa livrescă şi de interpretare, pe cont propriu, fără inhibiţii, a realităţii, Aura Schussler scrie un eseu captivant („curajos şi lucid” apreciază Aurel Codoban) pe care trebuie să-l citim cu aceeaşi supleţe şi libertate de gîndire şi expresie responsabilă cu care a fost conceput. Se adevereşte astfel că pentru gîndirea autentică (adică profundă şi personală), nu există „interdicţii” definitive (în limitele adevărului), ci mai curînd nişte revanşe îndelung amînate. Aceasta este – sau măcar pare a fi – situaţia actuală. Nu este exclus ca prin dialectica denumirii, societatea să (re) descopere valoarea aspectului spiritual în relaţiile intraumane în general şi, în cadrul acestora, a celui inter-sexe. Aşa cum s-a întîmplat nu o dată în istorie. Experienţa antică a Sodomei şi Gomorei? Nu citim în Eclesiastul (citată de către autoare), „ce a fost va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare”?

Eugen S. CUCERZAN