Armata şi minunata-i conducere

RADU VIDA

Mărturisesc că n-am urmărit îndeaproape cazul avansărilor din Armată. Coroborînd informaţii vagi nu poţi să faci un comentariu care să desluşească evenimente îmbîrligate prin însăşi natura lor. Dincolo de acest moment neplăcut înţeleg, atît pentru Armata Română cît şi pentru unii dintre protagoniştii avansaţi nici măcar la “apelul de seară’’, e clar că Generalul Izmană n-a reuşit un management eficient, că, în general, politica nu face casă bună cu acest minister.

Înainte de a trece la comentariul zilei, vreau să reamintesc că, alături de Biserică, Armata are cea mai mare credibilitate în toate sondajele care se referă la subiect. În paranteză fie spus, apa sfinţită care este Biserica şi Armata justifică această alegere… populară. Iar Gabriel Oprea nu va intra nici măcar în folclor.

Dar nu despre asta este vorba. Armata este o instituţie cu totul specială, făr’ de care – credeţi-mă! – nu se poate. Asta nu înseamnă că nu trebuie să existe anume transparenţă în activităţile pe care le întreprinde, după cum este chiar foarte bine că, în general, … şi locotenent, populaţia are încredere în ea. Într-o lume în degringoladă chiar şi o firavă speranţă este mai bună decît lipsa ei totală. Ei, Armata însă trebuie să facă ceea ce trebuie să facă şi, din păcate, multe din acţiunile ei sînt de natură politică. Evident că nimeni nu are curajul să comande un sondaj de opinie în care poporul să se exprime în legătură cu participarea fiilor săi în dispute chiar contra intereselor naţiei. Dar, dacă trebuie, trebuie!

Declaraţiile ministrului Dobriţoiu la Ziua Marinei au stîrnit însă nemulţumire şi îngrijorare.
Cu toată transparenţa nu poţi să-ţi dai jos  chiloţii şi să spui; chiar sînt în pielea goală! Mai exact: ministrul, general de altfel, a aruncat şi el o vorbă, cum că armata ar fi subfinanţată. Toată societatea românească este subfinanţată. Şi mai nimeni n-o duce bine. Dacă e rău şi e rău, o întreprindere poate falimenta, dar Armata niciodată! Ăsta ar fi un prim argument pentru care domnul ministru ar fi trebuit să ţină în guşă informaţia pe care, de altfel, o ştie toată lumea. Poate cauza la moral, ceea ce – să recunoaştem – nu-i bine deloc. Dar mai rău e că un general al Armatei Române îşi permite să facă mişto (ieftin, pe cuvîntul meu) de situaţia trupelor. Cică bugetul de stat e subţire şi el, marele general, trebuie să atragă alte fonduri (!?!), aşa să nu se ajungă la faimoasa subscripţie publică similară ţîpuriturii “Daţi un leu pentru… Armata română’’.

Jenant! Şi penibil, totodată. Pentru că, mai departe, generalul civil explică că 85% din bugetul alocat s-a consumat pe cheltuieli de personal, ceea ce induce imediat ideea că Armata o duce mai mult decît bine, în timp ce populaţia flămînzeşte, şi că  10% din fonduri sînt asigurate pentru întreţinere şi mentenanţă, iar majoritatea din aceste cheltuieli sînt consumate pentru întreţinerea obligaţiilor asumate de România în teatrele de operaţiuni.

În traducere liberă: vrea mai mulţi bani pentru a consuma pentru războiul altora. Trist.
Dar: nevoile armatei nu se cîntăresc în vorbe aiuristice şi în fraze bombastice. Ele, vorbele aşa şi pe dincolo, sînt apanajul politicienilor. Nu ştiu de ce trebuie amestecate borcanele. Şi, mai ales, de ce trebuie aduse în discuţie lucruri care denigrează, frîng voinţa şi capitulează încrederea.

Recomandat pentru dvs.

Sari la conținut
Stiri Cluj Faclia
Prezentare generală a confidențialității

Acest sit folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în browser-ul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe situl nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile sitului pe care le găsești mai interesante și mai utile.